Romania sub euro-soc

Agentia Nationala a Rezervelor de Stat va elibera o cantitate de grau suficienta pentru a impiedica, in perioada imediat urmatoare, cresterea preturilor la produsele de panificatie, afirma premierul

Agentia Nationala a Rezervelor de Stat va elibera o cantitate de grau suficienta pentru a impiedica, in perioada imediat urmatoare, cresterea preturilor la produsele de panificatie, afirma premierul Adrian Nastase. Recent, Dan Ioan Popescu, ministrul Industriilor, a simtit nevoia sa declare ca, pana la sfarsitul acestui an, nici vorba de scumpirea energiei, a gazelor naturale sau combustibililor. Dac-ar fi sa fie, aceasta s-ar produce "hat-departe", in ianuarie 2004. Asigurarile dlui ministru vin pe fondul inflamarii cursului monedei unice europene, odata cu depasirea pragului psihologic de 40.000 de lei pentru un euro. Banca Nationala a cheltuit milioane bune de dolari sa tina cu dintii de cursul leu-euro sub pragul sus-amintit pana cand a realizat zadarnicia costisitorului demers in fata evolutiei paritatii dolar-euro la bursele internationale. Dupa ce euro s-a apreciat fata de biletul verde la o cota inca neintalnita de la aparitia in forma materiala a monedei unice, BNR a actionat, pentru a treia luna consecutiv, parghia dobanzii de interventie, marind turatia aspiratorului de bani ce baltesc in economia romaneasca. Actiunea BNR este cu atat mai semnificativa, cu cat ne aduce aminte de o declaratie, de asemenea de data recenta, a guvernatorului Isarescu, potrivit careia o noua crestere a dobanzii de interventie va avea loc doar in cazul in care inflatia sfarsitului de an iese din valorile programate. Intre cele trei evenimente, aparent disparate, exista o stransa legatura. Romania se afla sub euro-soc. In aceste conditii, tinerea in frau a inflatiei programate pentru anul 2003 devine pe cat de dificila, pe-atat de costisitoare. Scoaterea de grau de la rezerva de stat (in locul unor importuri foarte scumpe), declaratiile privind stagnarea, cu termen de garantie restrans, a tarifelor energetice si a pretului benzinei, marirea dobanzii de interventie a BNR nu sunt decat semne ca inflatia incepe sa o ia razna, iar autoritatile incearca sa salveze ce se mai poate salva din tinta anului 2003. De altfel, guvernantii romani si BNR se afla intr-o situatie deosebit de ingrata sub aspectul tinerii sub control a preturilor din economie atata vreme cat euro este mai puternic decat mecanismul economic din Romania poate sa duca. Pe scurt, atat Guvernul, cat si BNR, institutia careia ii revine rolul central in controlul indicelui general al preturilor, trebuie sa faca fata influentei a cel putin doi vectori ce actioneaza cu efecte nefaste asupra totalitatii preturilor din economie: cresterea euro si evolutia tarifelor la energie. Pe de o parte, BNR nu poate interveni asupra preturilor administrate, asa cum sunt tarifele la energie. Pe de alta, Guvernul trebuie sa actualizeze, pentru ca asa cere Uniunea Europeana, FMI si, nu in ultimul rand, o anumita logica economica, tarifele la energie cu evolutia preturilor de import ale produselor energetice. Practic, din aceasta perspectiva, nu are nici o relevanta faptul ca saltul euro si pe piata din Romania ori pretul produselor petroliere la bursele externe este determinat de un atentat la Riad, de explozii in centrul Istanbulului sau de prabusirea unui elicopter american din Irak. Atat timp cat tara noastra este legata ombilical si prin cosul valutar de evolutiile din UE, economia romaneasca trebuie sa faca fata unor asemenea euro-socuri. Mai mult, am spune ca unul dintre cele mai importante teste ale consolidarii macrostabilitatii cu care se lauda Guvernul consta - nu numai la sfarsitul lui 2003, ci si in anul, din pacate, electoral, 2004 - tocmai in capacitatea economiei de a absorbi fara consecinte majore negative astfel de socuri ce tin de functionalitatea in termeni de piata. Piata din Romania este, insa, "aproape, pe masura ce progresele considerabile continua" s.a.m.d... Si, pentru ca tot am ajuns la piata, trebuie spus ca, in opinia noastra, economia romaneasca nu va scapa in veci de cercul vicios curs-energie-inflatie atat timp cat monopolul in domeniul energetic se va pastra (fie el de stat sau privat). Dezvoltarea unei piete concurentiale in domeniu este vitala daca se doreste un proces de dezinflatie fara hopuri. Sa dam un exemplu: daca a fost de-ajuns o actualizare a preturilor tarifelor la utilitati pentru ca inflatia sa sara in septembrie la 2,1 la suta, cand tinta pe 2003 este de 14, sa ne inchipuim ce-ar insemna un salt lunar similar in 2004, in conditiile unei tinte de 9 la suta. Dezastru total. Privatizarea in energie este deci esentiala. Problema este ca, din punctul de vedere al masurilor structurale ce trebuie luate in domeniul energetic, nucleul dur generator de inflatie, ne aflam intr-o teribila criza de timp. Calendarul ambitios de integrare in UE in 2007 impune atat alinierea preturilor la energie, cat si o inflatie cu o singura cifra. Pana una-alta, cele doua obiective se exclud reciproc. Fireste, in afara de euro, in pretul painii mai intra si ingrediente cu specific national. Inca dinaintea secetei din anul curent, atrageam atentia ca Executivul va plati foarte scump debandada din agricultura, lipsa investitiilor in refacerea sistemului de irigatii, lentoarea reformei din industria alimentara. Inflatia generata de preturile produselor alimentare, pe fondul unor importuri nu de banane, portocale sau kiwi, ci al unor importuri de grau pentru asigurarea painii de zi cu zi, era, matematic, inevitabila, in conditiile unui euro in ascensiune. De constientizarea de catre Executiv si implementarea cu eficienta a masurilor ce trebuie luate in domeniul energetic, al arieratelor si in agricultura depinde hotarator daca Romania va continua pe un drum pozitiv sau o va lua de la capat cu macrostabilizarile.