In Romania, in emisiunile de stiri televizate se difuzeaza zilnic 60 de minute de violenta

* Media pe tara o depaseste dramatic pe cea din SUA, Canada sau Franta * Modelul de succes dominant - badaranul cu bani

Dupa ce Statele Unite au elaborat vreo 2.500 de studii, iar Europa a produs, si ea, cateva sute, Romania debuteaza, timida, in ale evaluarii stiintifice a violentei televizate. Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare a elaborat un raport privind ponderea pe care o are violenta in programele posturilor noastre. Initiativa este salutata de Ralu Filip, presedintele Consiliului National al Audiovizualului, care sintetizeaza situatia romaneasca postdecembrista: "Despre violenta se discuta de 15 ani, dar argumentele au fost, de cele mai multe ori, de ordin speculativ. Ne lipsea cercetarea". Acum exista si cercetare, insa rezultatele acesteia nu au darul de a face sa inmugureasca vreun fior patriotic in romani. Situatia e albastra spre vinetiu, precum ochii nevestelor agresate, pe care jurnalele ni le arata cu voluptate. Buletinele de dupa-amiaza sunt alcatuite, in proportii dezarmante (75%, in cazul Pro Tv-ului), din stiri violente. Monitorizarea a relevat faptul ca s-a ajuns la aproximativ 60 de minute de violenta pe zi, numai in jurnale. National Tv se situeaza pe primul loc la capitolul frecventa, cu 61 de procente din stiri rezervate violentei. In schimb, Pro Tv este campion la numarul total de stiri violente difuzate. Dar nu doar violenta reala face legea in televiziune, acest gen isi imparte suprematia cu violenta fictionala, prezenta in filme, mai extinsa ca frecventa si durata pe micile ecrane. In mod surprinzator, "lider" in materie este un post... muzical. Atomic Tv (actualul Tv K Lumea), prin videoclipurile prezentate, conduce in cursa, la mai multe categorii: mediatizarea consumului de droguri, a celui de tutun si alcool, precum si la difuzarea de spoturi violente. O persoana ajunsa la 70 de ani a petrecut (in medie mondiala) aproximativ 7 ani in fata micului ecran; pana la implinirea varstei de 18 ani, majoritatea indivizilor stau mai multe ore uitandu-se la televizor decat la scoala; inainte de a intra in clasa I, copiii au deja la activ echivalentul a 3 ani de scoala, "consumat" cu emisiuni tv. In plus, s-a constatat ca emisiunile pentru cei mici contin de trei ori mai multe acte de violenta decat cele care li se adreseaza adultilor. In aceste conditii, socotind dupa media romaneasca a violentei, care le depaseste pe cele inregistrate in SUA, Canada sau Franta, sunt firesti urmarile negative observate de specialisti: imitatia (copiii au tendinta de a se asocia cu personajele negative), asimilarea violentei ca solutie la problemele curente; dezinhibarea (trecerea mai rapida de la stadiul de intentie la cel de actiune); desensibilizarea consumatorului. Violenta ajunge sa se banalizeze: "In ritmul acesta, vom sfarsi prin a vorbi despre decapitari ca de faptul ca trebuie sa cumparam paine", isi arata ingrijorarea Ralu Filip. Nivelul sau foarte ridicat va determina o adevarata cultura a violentei. Psihologica, verbala, fizica, sociala, economica, sexuala; gratuita, logica, legitima, estetica, ludica, atractiva prin eroizare, de orice fel ar fi, violenta isi face cu usurinta loc in grilele noastre de program. "La mare cautare" este, dupa toate aparentele, cea fizica (40,9% din totalul alocat violentei), precum si violenta verbala, cu 28,9%. Violenta sexuala insumeaza un modest 2,83%, situandu-se in coada clasamentului. Presedintele CNA sintetizeaza situatia actuala: "Populatia din Romania isi doreste si urmeaza modele. Modelul de succes dominant este cel negativ, badaranul, cel cu gura mare, cu bani. Romania pare sa se reduca la lumea modeling-ului, a cantaretilor si a unor prezentatori tv. Inexistenta altor modele duce la concluzia ca e mai simplu sa fii prostituata pe centura - e ceva vesel, castigi bani, te da la televizor -, decat sa faci atatia ani de medicina". Cea de-a doua problema reala cu care se confrunta Romania este numarul mic al canalelor destinate copiilor si politica paguboasa a celor existente pe piata: "Ai de ales intre violenta stirilor de la ora 17 si cea din desenele animate". Responsabilitatea pentru diminuarea violentei televizate apartine realizatorilor de programe, dar familia are obligatia de a proteja copiii. In ceea ce priveste amestecul politicienilor in chestiunea violentei din audiovizual, Ralu Filip este transant: tot ce ii intereseaza pe alesi este in ce masura si in ce lumina sunt prezentati ei insisi pe micile ecrane.