România, 60 de ani republică sau 60 de ani fără monarhie?

Una dintre marile enigme ale secolului XX: abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947 - negociere sau şantaj? Mulţi s-au întrebat, fără a fi găsit un răspuns, ce s-ar fi întâmplat dacă

Una dintre marile enigme ale secolului XX: abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947 - negociere sau şantaj?

Mulţi s-au întrebat, fără a fi găsit un răspuns, ce s-ar fi întâmplat dacă România, timp de şaizeci de ani, ar fi fost în continuare regat. Regatul României. Cu formă de guvernământ monarhie constituţională.

"Adevărul" prezintă un document vechi de şaizeci de ani: pagina din "Scânteia" în care au apărut laolaltă actul de abdicare a regelui şi actul de proclamare a Republicii Populare Române. O pagină de manipulare exemplară, care a dat girul maşinii de propagandă comuniste să pună la zid instituţia monarhică.
Şi implicit, istoria modernă a României.

Cu glonţ pe ţeavă

În urmă cu şaizeci de ani, în ziua de 30 decembrie 1947, regele Mihai I, conducătorul de drept al României, se afla, în Bucureşti, în Palatul Elisabeta. Se întorsese de curând din Anglia, unde participase, alături de mama sa, principesa Elena, la căsătoria verişoarei sale, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Abia sosit din ţară, regele fusese chemat de urgenţă, de la Sinaia, unde se pregătea să-şi petreacă sărbătorile de Crăciun.

Palatul Elisabeta era înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor. Garda Regală fusese dezarmată. Liderii comunişti, doctorul Petru Groza (şeful guvernului comunist) şi electricianul ceferist Gh. Gheorghiu-Dej (secretarul general al PCR) l-au silit pe regele Mihai I să abdice, strecurându-i în faţă un act dinainte fabricat. Cel puţin unul avea pistolul îndreptat spre rege. Cu glonţ pe ţeavă.

Regele a lăsat poporului libertatea de a alege

A fost o negociere? A fost un şantaj? Dacă un act atât de important pentru istoria României s-a petrecut sub ameninţarea anihilării fizice, dacă regele a semnat documentul de abdicare, pentru sine şi urmaşii săi, lăsând "poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat", sub presiunea şantajului şi a pistolului, atunci actul ar trebui să fie lovit de nulitate.

Mai mult, s-a spus că, la şedinţa în care urma să fie confirmată abdicarea şi, prin adoptarea Legii nr. 363, să fie proclamată Republica Populară Română şi abrogată Constituţia din 1923, nu s-ar fi atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii. Asta întrucât doar 60 de deputaţi ar fi fost prezenţi. În acest caz, abolirea monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României.

Nu mai vorbim de faptul că modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată prin referendum, aşa cum, tot prin consultare populară - plebiscit, a fost adus în ţară de regele Carol I, în 1866, şi, ulterior instaurată, monarhia constituţională în România.

Regele Mihai a părăsit România pe 3 ianuarie 1948, împreună cu mama sa şi câţiva oameni credincioşi. A lăsat în urmă un tron gol şi un mare gol în inimile multor români care, răbdători, l-au aşteptat să se întoarcă. Regele s-a întors, dar enigmele despre abdicarea lui au rămas.