Romania si Bulgaria au incheiat negocierile de aderare, Croatia si Turcia au primit o data fixa pentru a le incepe

Premierul ungar Ferenc Gyurcsany se lauda ca, daca proiectul Rosia Montana va fi continuat, Romania nu va fi admisa in UE in 2007

Summitul european, desfasurat joi si vineri, la Bruxelles, concentrat asupra extinderii, a dat, in cele din urma, satisfactie tuturor statelor candidate ramase in cursa pentru aderare. Pentru Romania si Bulgaria, a confirmat inchiderea negocierilor, semnarea Tratatului de aderare in aprilie 2005 si admiterea la 1 ianuarie 2007. Cu conditia respectarii stricte a angajamentelor asumate, desigur. Premierul ungar, Ferenc Gyurcsany, a declarat ca Romania ar putea fi lovita de clauza de salvgardare impusa de UE, daca ea nu va onora angajamentele sale de mediu, adaugand ca, la cererea Ungariei, declaratia finala a summitului a amendat clauza de salvgardare pentru a include sanctiuni in cazul renegarii obligatiilor asupra mediului. In speta, premierul ungar s-a referit la proiectul Rosia Montana din Muntii Apuseni. Clauza de salvgardare - amanarea aderarii Romaniei cu un an - mai priveste si nerespectarea angajamentelor privind concurenta si justitia si afacerile interne. Croatia a primit, si ea, o veste buna: data inceperii negocierilor de aderare a fost stabilita la 17 martie 2005. Exista, insa, si o conditie prealabila (ceea ce alti candidati n-au avut): Zagrebul trebuie sa-si dovedeasca "deplina cooperare" cu Tribunalul Penal International (observatorii spun ca aceasta formulare echivaleaza cu o cerere de genul "il predati pe generalul Ante Gotovina la Haga, incepeti negocierile. Nu-l predati, mai discutam"). Turcia are, insa, cele mai multe motive de a sarbatori summitul de la Bruxelles ca pe o victorie istorica: nu numai ca a obtinut, dupa 42 de ani de asteptare, mult ravnita data de incepere a negocierilor cu Uniunea Europeana - 3 octombrie 2005 -, dar a reusit sa elimine din documentul final al reuniunii toate formularile umilitoare pentru Ankara. Premierul Recep Tayep Erdogan a fost de multe ori pe punctul de a parasi, furios, convorbirile de la Bruxelles si de a se intoarce acasa. In cele din urma, s-a ajuns la un compromis onorabil pentru ambele parti: liderul turc n-a mai fost fortat sa recunoasca in scris Ciprul grecesc (cum se dorea initial), ci s-a angajat vag sa reinnoiasca Tratatul vamal incheiat de Ankara in 1963 cu Uniunea Europeana, extinzandu-l la toate cele 25 de state membre ale UE (deci si la Cipru). Aceasta echivaleaza cu o recunoastere indirecta a partii grecesti a mult disputatei insule; cel mai important, Turcia castiga astfel timp, asteptand o solutionare a "problemei cipriote" pe calea unei medieri internationale, inainte de a recunoaste oficial Ciprul grecesc. O alta concesie importanta (mai mult de ordin formal) este eliminarea din declaratia finala a Consiliului European a precizarilor referitoare la eventuale exceptari permanente ale Turciei de la libera circulatie a fortei de munca, de la subventiile pentru agricultura sau de la fondurile pentru dezvoltare regionala. Aceasta nu inseamna ca s-a renuntat la aceasta intentie, care transforma Turcia de facto intr-un viitor membru de rangul doi al Uniunii, ci doar ca s-au amanat discutiile asupra acestui subiect pentru mai tarziu. Asa ca toata lumea a plecat multumita de la Bruxelles: premierul Erdogan, fericit ca i s-a confirmat vocatia europeana a Turciei, liderii europeni ca au gasit o cale diplomatica de a da curs cererilor insistente ale Ankarei de aderare fara sa puna in pericol coeziunea Uniunii si fara sa-si asume angajamente stricte fata de aceasta tara. In definitiv, se apreciaza ca negocierile cu Turcia vor dura cel putin zece ani, si nu exista nici o garantie ca se vor incheia prin aderarea acestei tari musulmane cu 62 de milioane de locuitori la UE. Pana atunci mai e timp, isi vor fi spus oficialii europeni. In definitiv, mai multe tari ale Uniunii (Austria si Franta au anuntat deja) vor supune aderarea Turciei unui referendum. O singura certitudine apare din toate aceste calcule politice: drumul Ankarei catre UE va desavarsi transformarea acestei tari musulmane intr-o democratie moderna de tip european.