Adevarul.ro

Ilinca şi Victor Mreană muncesc, alături de alţi şapte cetăţeni francezi şi americani, pe un şantier Habitat pentru Umanitate, din Argeş, la construirea unor locuinţe pentru săraci

Ilinca şi Victor Mreană muncesc, alături de alţi şapte cetăţeni francezi şi americani, pe un şantier Habitat pentru Umanitate, din Argeş, la construirea unor locuinţe pentru săraci

Fundaţia este săpată de copii de pe toate continentele, temelia este turnată de către olandezi, cofrajele din lemn sunt făcute de către englezi, instalaţiile electrice, montate de americani, iar finisajele exterioare, de către germani şi francezi. Este vorba de locuinţele Habitat destinate săracilor din comuna argeşeană Oarja, case ridicate de către voluntari din întreaga lume. Pentru finalizarea acestor locuinţe lucrează acum şi doi români stabiliţi în Franţa.

Am ajuns pe şantierul Habitat pentru Umanitate din Argeş la orele amiezii. Pe un soare dogoritor, echipa formată din nouă oameni din Franţa şi America lucra de zor la finisarea mai multor locuinţe. Sunt de cinci zile în România şi au sarcini bine trasate. Toţii spun că au venit aici animaţi de aceeaşi bună intenţie: să-i ajute pe românii care nu au o locuinţă şi nici nu-şi permit să-şi cumpere una. Cei nouă voluntari sunt ei înşişi oameni cu posibilităţi materiale medii.

Inginer fizician la Paris, voluntar în Argeş

Printre cei nouă se numără şi doi români. Victor şi Ilinca Mreană sunt din Brăila. Tată şi fiică, aceştia s-au stabilit în Franţa acum şapte luni. Bărbatul ne-a mărturisit că a plecat din România din... nevoia de libertate. "Am trăit atâţia ani închistaţi sub regimul ceauşist astfel încât, imediat după aderarea la Uniunea Europeană, am vrut să verific personal teoria conform căreia am fi cetăţeni ai Europei, cu drepturi depline. Şi să ştiţi că, în mare, practica mi-a confirmat teoria. Am ales Franţa, pentru că este o ţară francofonă, ca şi România. Fiind inginer fizician, am reuşit să-mi găsesc un post similar la Paris. Este, într-adevăr, o mare diferenţă între modul de trai de acolo şi cel de aici, ca şi între salariile din Franţa şi cele din România, însă asta mai puţin a contat în alegerea pe care am făcut-o", ne-a declarat Victor. Ceva mai ataşată de România, fiica sa, Ilinca, susţine că ar reveni în ţară, dacă şi-ar găsi un post bine plătit. Acum, la şapte luni de când au plecat, s-au întors să muncească voluntar în România. Spun că doar dorinţa de a-şi ajuta semenii i-au adus pentru câteva săptămâni înapoi.

De dimineaţă până seara, pe şantier

Şef de şantier la Oarja este o americancă - Amy Sizles, venită în România cu băieţelul ei, Andrew. Tot Amy o cheamă şi pe o micuţă asiatică, care este cetăţean american. Mămăliga şi mărarul sunt două lucruri care îi plac la nebunie în România. Şi să fotografieze tot ce prinde. Laurent, Lisa, Kelly şi Angela sunt din Franţa. Toţi muncesc de dimineaţă până seara pe şantierul Habitat pentru Umanitate de la Oarja.

"Le place foarte mult aici, în România"

Pe şantier l-am mai găsit şi pe directorul "Habitat for Humanity" România, Adrian Ciorna. Acesta s-a declarat foarte încântat de munca voluntarilor şi de faptul că în septembrie, anul acesta, va putea să înmâneze într-un cadru oficial cheile pentru 35 de apartamente construite sau renovate cu ajutorul voluntarilor străini. De la el am aflat şi impresiile străinilor veniţi în România ca voluntari. "Majoritatea vin cu idei preconcepute în România. Cred că suntem o ţară din lumea a III-a. Când vin aici, practic, sunt şocaţi. Spre exemplu, au fost uimiţi să vadă că în oraşe precum Bucureşti sau Piteşti sunt mai multe maşini germane decât în Florida. Apoi văd discrepanţa dintre sate şi oraşe. Le plac căruţele pline cu fân şi cu câte un ţăran în vârful lor, le plac vacile, caii, tractoarele", ne-a declarat directorul "Habitat for Humanity" România.