Romancierul cu destin de roman

Din primele zile ale lui septembrie, o singură preocupare mi-a acaparat viaţa: lectura integrală a operei lui Vintilă Corbul. Abia terminată aceasta, gata de tipar, printr-o funestă

Din primele zile ale lui septembrie, o singură preocupare mi-a acaparat viaţa: lectura integrală a operei lui Vintilă Corbul. Abia terminată aceasta, gata de tipar, printr-o funestă coincidenţă, aflu că Maestrul este bolnav, într-o clinică pariziană.

Dincolo de lectura profesională, am descoperit multe lucruri inedite, căci a trebuit să mă plimb prin lumea autorului, viaţa sa, locurile pe unde a umblat efectiv sau doar a ficţionat. Într-un interviu pe care probabil îl veţi citi curând în "Adevărul", îmi mărturisea că nu a scris nimic din imaginaţie. Poate mai puţin unele situaţii, pe care "le-a brodat".

Alt lucru interesant la acest extrem de prolific romancier, care poate fi pus lângă "fabricile" de best-selleruri numite Alexandre Dumas, Balzac sau Robert Ludllum, Sidney Sheldon, este faptul, mărturisit, că în timpul somnului visa scenele pe care urma să le scrie, într-un soi de dicteu morfeic.

Fiu al unor oameni foarte bogaţi, a avut prilejul să vadă şi să cunoască. Lumea şi oamenii romanelor sale, miliardari ca Rockefeller sau Paul Getty - transfiguraţi în Sunderlandzi şi Beauclairi - nu i-au fost străini. Până la sosirea tancurilor sovietice, când a ajuns din magistrat constructor de w.c.-uri. A scris enorm, de la romane istorice la thrilleruri sau scenarii de film; Sergiu Nicolaescu stă martor.

Ameninţat cu moartea de Securitate, a reuşit să fugă din ţară cu complicitatea lui Ştefan Andrei. La Paris şi-a continuat cu mult succes opera pe care a produs-o numai în limba franceză. După 1989, editurile noastre l-au redescoperit pe autorul "Căderii Constantinopolelui", unele încercând să-l şi păcălească în dulcele stil mioritic. Acum, la 91 de ani, opera lui Vintilă Corbul este adunată, clarificată, unitară de un singur editor.

Cu toate că în ultima parte a vieţii a scris în afara ţării şi a limbii natale, Vintilă Corbul a fost străbătut de un optimism românesc anume. De la început, de la "Babel Palace", un hotel zgârie-nori cu saloane pantagruelice şi futuriste, unde veneau prinţi, şeici, regi într-un Eforie (da!!!) de secolul XXII, cu autostradă, aeroport, cu iahturi de lux. Cât vizionarism romantic!

Toate întâmplările principale din romanele sale "americane" sau "mafiote" sunt populate de români pozitivi!, nu de "mailaţi" coloraţi.

Cauza naţională este explicată în contextul războaielor papale, unde amintea de "poporul care pune stavilă năvălirilor barbare" sau de participarea lui Ţepeş ca ostaş în apărarea creştinismului. Suferind cu întreaga familie de invazia comunistă, Vintilă Corbul vrea să-şi încheie opera cu un roman necruţător, probabil al destinului său, "Ciuma roşie", din care avem primele 80 de pagini.

Sperăm, îi urăm să-l termine!