Rolul defunct al jandarmului

Abia ieri, odată cu alegerea ca preşedinte pentru viitorii patru ani a lui Barack Obama, metis, om din generaţia tânără de politicieni de peste Ocean -  USA au ieşit din epoca războiului

Abia ieri, odată cu alegerea ca preşedinte pentru viitorii patru ani a lui Barack Obama, metis, om din generaţia tânără de politicieni de peste Ocean -  USA au ieşit din epoca războiului rece.

URSS s-a prăbuşit chiar dacă moştenitoarea, Rusia lui Medvedev&Putin, încă păstrează arsenale nucleare considerabile şi au trecut la program de înarmare energic, alimentat de uriaşe resurse de petrol&gaz. Casa Albă a avut nevoie de aproape 20 de ani să se adapteze la această nouă realitate.

Toată politica americană de după 1945 s-a forjat pe o lume bipolară. Rămase fără concurent în competiţie după’89/’91, SUA nu şi-au găsit prea repede partitura în această piesă cu multiple centre de putere de diverse tipuri, nu doar exclusiv militară.

Plină de orgoliu, America a crezut că poate singură să menţină pacea, să menţină ordinea. Şi nu fără unele succese, cum a fost în războiul din ex-Iugoslavia, unde a jucat un rol benefic, pacificator şi a dat finalmente o soluţie acolo unde celelalte puteri europene au ratat. Neadaptându-se repede şi din mers căderii URSS, SUA au căzut în capcana de a se considera - ca singura supraputere rămasă pe glob - jandarmul mondial. Un fel de Pristanda, gata să intervină când dăscălimea se agita. De aici până la o cecitate uneori vecină cu imprudenţa, ca să nu zic nebunia, nu a fost decât un pas.

Tragicomedia administraţiei Bush exact în asta a constat. Ea lasă în urmă o suită de eşecuri pe plan intern şi extern fără precedent, care provin în esenţă din proasta poziţionare a Casei Albe în cadrul noilor provocări apărute după terminarea războiului rece.

Avertismentul dramatic primit la 11 septembrie 2001 nu a fost de ajuns. A fost clar că SUA nu s-au adaptat la noile tipuri de sfidări. Sigur, arsenalele militare contează, ca şi capacitatea de a cheltui sume uriaşe în expediţii în exterior, dar noile sfidări vin din alte zone. Şi întrucât şi-a asumat prosteşte rolul de jandarm - adică a considerat că în orice punct al planetei se află un interes american care trebuie protejat –, SUA au suferit şi cel mai tare şocurile acestor schimbări.

America a fost şi principala ţintă. Şi să spunem că Bush a sărit ca prostul din baie adesea, când putea, bine mersi, să rămână acasă să îşi vadă de treburi. Nu a făcut decât să cheltuiască resurse enorme şi să deprecieze imaginea SUA, aflată în ultimul său an de mandat mai jos ca niciodată.

SUA sunt azi percepute din păcate mai mult ca un trouble-maker şi mai puţin ca o speranţă ori ca un reazem. Ineficienţa americană în a pune capăt terorismului internaţional – în ciuda declaraţiilor de la Casa Albă -, faptul că după atâţia ani Al Qaeda&Bin Laden încă operează, arată limitele unei puteri care părea fără limite.

Criza financiară izbucnită în ultimele săptămâni de mandat ale lui Bush indică altă limită. SUA, e clar, nu pot să facă orice. Aceste ambiţii şi orgolii le-au adus într-o situaţie extrem de dificilă - fără precedent de fapt în epoca postbelică.

Barack Obama îşi va fixa cred o agendă de priorităţi plecând de la această constatare, că există limite peste care nu pot să treacă nici măcar SUA. Va renunţa, sper, în beneficiul americanilor, dar şi al lumii, la orgoliul de a juca rolul defunct al jandarmului mondial.