Robotii, companionii ideali ai persoanelor in varsta din Japonia

Ei le asigura afectiunea de care au nevoie, le ofera posibilitati de relaxare si distractie, in paralel sisteme computerizate monitorizandu-le permanent starea de sanatate

Pana in anul 2050, japonezii in varsta de peste 65 de ani vor reprezenta o treime din intreaga populatie a tarii, situatie care ridica probleme sociale si sociologice lesne de imaginat, autoritatile propunandu-si sa utilizeze, in acest scop, ultimele cuceriri ale informaticii si roboticii, ramuri ce au atins, in Japonia, un grad extraordinar de dezvoltare. Pentru a combate singuratatea, strans asociata cu varsta a treia, de mare ajutor sunt papusile interactive Primo Puel, create, initial, pentru tinerele fete, in special cele care lucreaza in fabrica si care nu au reusit inca sa-si faca un prieten. Iata insa ca papusa interactiva, care vorbeste, rade si cere sa fie imbratisata, s-a bucurat de mare succes in randurile varstnicilor, intr-o scurta perioada fiind vandute peste un milion de exemplare. Un pas inainte il reprezinta robotul Paro, pentru a carui punere la punct a fost nevoie de 12 ani. El ofera varstnicilor nu numai companie, dar si posibilitati de relaxare si distractie. Inzestrat cu inteligenta artificiala, Paro imita comportamentul unui animal de companie si, cu timpul, isi poate dezvolta chiar propria personalitate. Cu ajutorul unor senzori speciali, robotul reactioneaza la mediul ambiant (temperatura, sunete etc.), se poate orienta in spatiu, isi misca ochii si poate recunoaste... sapte limbi straine, fiind un adevarat poliglot. Testele clinice au aratat ca Paro poate reduce stresul, anxietatea si depresiile persoanelor in varsta, oferindu-le afectiunea dupa care tanjesc si solicitand, la randul sau, afectiune. Dar nu numai atat. In locuintele varstnicilor care traiesc singuri sunt instalate sisteme computerizate in masura sa monitorizeze permanent starea de sanatate a locatarilor. In plus, sistemele inregistreaza deplasarile persoanelor respective in perimetrul locuintei, stabilind un fel de "pattern", de schema-tip a rutinei sale zilnice. Informatiile sunt transmise unui computer central, care colationeaza si analizeaza datele primite. La cea mai mica anomalie, rudele sau apropiatii persoanelor respective, sau, in lipsa acestora, autoritatile spitalicesti sau cele politienesti sunt sesizate imediat, pentru a vedea despre ce este vorba. In felul acesta, varstnicii nu numai ca nu mai au senzatia de singuratate, dar chiar se simt in perfecta siguranta. Tehnologia de varf face minuni si in aceasta privinta.