Risc de ţară aviară

Bancurile cu cocoşelul şi păsărica suferind de gripă s-au răsuflat. Gluma cu gospodarul care, în loc de "pui, pui, pui", zice şi el ca ursul, "mor, mor", e de-a dreptul sinistră. şmecherii

Bancurile cu cocoşelul şi păsărica suferind de gripă s-au răsuflat. Gluma cu gospodarul care, în loc de "pui, pui, pui", zice şi el ca ursul, "mor, mor", e de-a dreptul sinistră. şmecherii puteau lua în râs aviara cât timp era un subiect exotic, ceva de prin Thailanda, de la celălalt capăt al lumii. Turcia e însă la doi paşi, iar tragedia din Van a stârnit panică şi la Bucureşti, nu doar la Istanbul. Persoane care tratau cu indiferenţă subiectul încep să-şi facă griji, după ce s-a văzut că nu-i de glumit cu H5N1, virus care ucide unul din doi oameni infectaţi. Cât de expuşi sunt românii? Când vom scăpa de teroarea aviară? S-a schimbat virusul, a devenit mai reactiv, de a reuşit să provoace, în timp scurt, atâtea cazuri la om? Din datele de până acum, virusul nu s-a modificat, iar Turcia nu pare a fi în pericol să devină "focarul declanşator" al unei molime, ca în 1918, când a izbucnit gripa spaniolă. H5N1 n-a venit în contact cu virusul gripei umane, deci nu a ajuns capabil să se transmită pe cale aeriană. Gripa-gripă, slavă Domnului, ocoleşte încă Europa şi Anatolia. Păsările migratoare au adus la Izmir acelaşi tip de virus cu care au plecat din nord, trecând prin Olanda, Germania şi România. Diferită e doar reacţia oamenilor. În ţările occidentale, fermierii au urmat instrucţiunile autorităţilor, care, la rândul lor, au pregătit publicul din vreme. Păsările domestice au fost închise în ferme, îngrijitorii şi-au dezinfectat cizmele, ca să nu aducă virusul din praful drumului, şi au folosit echipament adecvat ca să-şi protejeze viaţa de cel mai mic risc. Pagubele au fost minore. În România, autorităţile centrale au reacţionat la nivelul pretenţiilor europene: au intervenit în forţă, perfecţionând permanent mijloacele, au alocat resursele necesare şi au fost transparente cu opinia publică şi organismele internaţionale de control. Nu întâmplător criza a izbucnit în Turcia. Acolo lumea, chiar şi în oraşe, habar n-avea de H5N1, autorităţile nu şi-au prea bătut capul cu prevenţia, iar tocmeala şi bacşişul or fi făcut ca, din două găini, una să intre în tomberonul cu gaze, iar alta să scape în oala cu ciorbă. Din păcate, românii n-au scăpat de H5N1. La primăvară, păsările migratoare se vor întoarce în ţară. Orăşenii nu sunt prea expuşi: puiul de la supermarket nu e periculos pentru consumatori. Focarele pot apărea tot în zona rurală săracă, iar o evoluţie de tip asiatic nu este exclusă, cât timp viaţa la ţară subzistă în România la fel ca în satele turceşti. Sătenii refuză să-şi izoleze păsările, ca în Europa, nu fiindcă şi-ar dori aviara, ci fiindcă n-au ce să le dea să mănânce. Dacă nu se spală des pe mâini e fiindcă n-au apă, iar săpunul costă. Până în martie nu vor apărea ferme olandeze la Sultana, pe Valea Mostiştei, de exemplu, dar răgazul e bine-venit. Între timp, sătenii pot afla că e mai rentabil să iei două sute de mii pe o găină bolnavă, decât să-i ascunzi copanele în frigider şi să iei gripă. Astfel, România îşi va cumpăra un certificat medical "apt pentru Europa", cu o economie rurală H5N1, dar cu cetăţeni care au scăpat, fără nici măcar un guturai.