Rezolutia cu privire la Irak, adoptata in unanimitate de Consiliul de Securitate al ONU

* La 30 iunie, puterea va fi preluata de un guvern interimar irakian, in timp ce seful administratiei provizorii, americanul Paul Bremer, isi va inceta mandatul * Noul guvern se va bucura de "suveranitate deplina", dar nu va dispune de dreptul de veto asupra operatiunilor militare majore, ci doar va fi consultat * Trupele straine, puse de acum inainte sub mandatul ONU, vor ramane in Irak pana in 2005, dar si dupa aceasta data ar putea fi mentin

"O mare victorie pentru poporul Irakului" (George Bush); "O piatra de hotar pentru noul Irak" (Tony Blair); "Un pas major inainte" (Vladimir Putin): adoptarea in unanimitate de catre Consiliul de Securitate al ONU a rezolutiei americano-britanice (la care s-a alaturat, in ultimul moment, si Romania) cu privire la Irak vine la momentul cel mai potrivit pentru liderii lumii occidentale si Rusiei, reuniti la summit-ul G-8 din Georgia, dandu-le posibilitatea sa prezinte din nou imaginea unui front unitar, dupa o perioada de serioase disensiuni. Atat presedintele Bush, cat si premierul Blair vor rasufla ceva mai usurati, putand sa argumenteze ca ocupatia Irakului ia sfarsit, cel putin in mod formal, si ca trupele straine raman acum in aceasta tara la cererea guvernului irakian interimar, fiind puse sub autoritatea Natiunilor Unite. In forma ei definitiva, care a comportat nenumarate variante, rezolutia 1.546 prevede, in principal, ca la 30 iunie a.c., puterea, in Irak, va fi preluata de un guvern interimar, ceea ce inseamna ca Autoritatea Provizorie a Coalitiei, sub administratia careia s-a aflat, pana in prezent, Irakul, isi va inceta existenta, iar seful acestei autoritati, americanul Paul Bremer, se va intoarce acasa. Trupele coalitiei vor primi de acum inainte denumirea de "forta multinationala", sub mandat ONU. Guvernul interimar se va bucura de "suveranitate deplina", dar nu va avea drept de veto in ce priveste eventualele operatiuni militare majore ale acestei forte, ci doar va fi consultat. Trupele americane, britanice si ale altor tari (inclusiv Romania), participante la actuala coalitie, vor ramane, sub noua denumire, in Irak, la cererea guvernului interimar, mandatul lor urmand sa expire la sfarsitul anului 2005 (data pana la care va fi adoptata noua Constitutie irakiana si vor avea loc alegeri democratice). La inceputul anului 2006, va intra in functiune un guvern irakian liber ales, care ar putea sa ceara, daca situatia existenta va justifica acest lucru, prelungirea unei prezente militare straine. "Pentru noi, irakienii, semnificatia acestei rezolutii consta in faptul ca inlatura conceptul de ocupatie, care a fost principalul motiv al dificultatilor de la eliberare incoace", a declarat ministrul irakian de Externe, Hoshyar Zebari, prezent la lucrarile Consiliului de Securitate. Secretarul general al ONU, Kofi Annan, si-a exprimat satisfactia de a putea remarca "o expresie autentica a vointei comunitatii internationale de a-si reface randurile, dupa disensiunile din anul trecut", salutand, de asemenea, perspectiva ca irakienii sa-si redobandeasca controlul asupra destinului lor politic. Dincolo de declaratiile euforice de circumstanta, se fac auzite si multe rezerve. "Nu cred ca, prin aceasta rezolutie, s-a obtinut mare lucru. Franta si Rusia continua sa nu faca nimic, rezumandu-se doar la a fi dat din cap cand documentul a fost supus la vot", fara a lasa insa catusi de putin de inteles ca ar fi dispuse sa contribuie cu trupe la forta multinationala. Cotidianul londonez Guardian tine sa reaminteasca faptul ca, "daca pe esplanada din fata sediului ONU ar exista un cimitir, el ar fi plin cu rezolutiile din trecut asupra Irakului. Sansele de supravietuire ale unor asemenea rezolutii sunt foarte reduse". Iar ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung opineaza ca "situatia din Irak nu se va imbunatati pentru simplul fapt ca la New York a fost adoptata o rezolutie", in vreme ce Die Tageszeitung este de parere ca rezolutia nu va contribui la pacificarea Irakului, deoarece se bazeaza "pe fictiunea unui parteneriat egal in drepturi intre Washington si Bagdad". Singurul care are motive de satisfactie, adauga ziarul, este presedintele Bush, deoarece Chirac, Schroeder si Putin i-au facut un cadou, sporindu-i simtitor sansele de a fi reales in noiembrie.