Rezolutia Consiliului de Securitate asupra viitorului Irakului - in faza finala

Presedintele Bush ar dori ca adoptarea rezolutiei sa coincida cu inceperea sau incheierea summit-ului G-8

Consiliul de Securitate al ONU parea, ieri, mai aproape decat oricand de realizarea unui acord asupra viitorului Irakului, dupa preluarea, la sfarsitul acestei luni, a puterii de catre un guvern interimar irakian. Membrii Consiliului mai aveau de discutat anumite formulari ale celei de-a treia versiuni a proiectului de rezolutie americano-britanic care tine in mai mare masura seama de obiectiile Frantei si Rusiei legate de restabilirea "suveranitatii depline" a Irakului. Intre altele, rezolutia se refera la rolul guvernului interimar in probleme legate de mentinerea securitatii si expirarea mandatului fortei militare multinationale, "o data cu incheierea procesului politic". Proces care urmeaza sa ia sfarsit la 31 decembrie 2005, cand se prevede, ca urmare a alegerilor generale, intrarea in functie a unui guvern irakian inzestrat cu puteri depline. Atentie, insa, incheierea mandatului fortei multinationale (alcatuita in majoritate covarsitoare de trupe americane si britanice) nu inseamna neaparat retragerea trupelor straine, deoarece viitorul guvern irakian poate cere mentinerea acestei forte sau a unei parti a ei. In definitiv, trupele americane se afla si astazi in Europa, la aproape 60 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, la cererea guvernelor tarilor respective, si nu in baza unui mandat al ONU. Formula este, insa, suficient de ambigua pentru a da opiniei publice impresia ca trupele americane si britanice vor fi acasa la inceputul lui 2006, ceea ce nu poate decat conveni Washingtonului si Londrei, in conditiile cand presedintele Bush este confruntat cu perspectiva scrutinului prezidential, iar premierul Blair se afla sub presiunea nu numai a opozitiei, dar si a propriului partid. In calitatea sa de gazda a summit-ului G-8, care incepe astazi, presedintele american pare a fi extrem de dornic ca rezolutia sa fie adoptata o data cu debutul intalnirii, ceea ce, pentru el, ar fi un mare succes, marcand sfarsitul divergentelor cu Franta si Rusia. In orice caz, Bush are neaparata nevoie ca rezolutia sa treaca prin Consiliul de Securitate inainte de sfarsitul dezbaterilor "celor opt" (prevazut pentru ziua de joi), deoarece summit-ul s-ar incheia, astfel, pentru el, in mod apoteotic. In aceste conditii, ambasadorul american la ONU, John Negroponte, si omologul sau britanic, Emyr Jones Parry, nu au avut o clipa de ragaz, in vederea realizarii unui consens asupra proiectului de rezolutie. Pentru a obtine acest lucru si a clarifica statutul fortei multinationale, chestiune asupra careia Franta a staruit in mod deosebit, Negroponte a adoptat solutia unui schimb de scrisori cu premierul irakian nou desemnat, Iyad Allawi, in care se prevede ca viitorul guvern interimar al Irakului "va colabora pe deplin" cu forta multinationala in toate problemele care tin de aspectele fundamentale ale securitatii, inclusiv operatiunile ofensive importante. Fara a merge pana acolo incat sa dea guvernului interimar irakian dreptul de veto asupra actiunilor fortei multinationale, schimbul de scrisori (care vor fi atasate rezolutiei) constituie un pas insemnat inainte in inlaturarea rezervelor franceze si (in egala masura) rusesti.