"Revolutia de catifea" din Georgia intre jocul de interese al marilor puteri

* Pro-occidentalul Mihail Saakashvili, principalul candidat la succesiunea lui Sevardnadze * Presedinta provizorie Nino Burdzhanadze aduce elogii "marelui stat al Rusiei"

"Am decis sa parasesc puterea. Mi-am dat seama ca se merge spre varsare de sange si ca ar fi mai bine sa ma retrag. Niciodata nu mi-am tradat poporul si de aceea cred ca, in calitatea mea de presedinte, trebuie sa demisionez": cuvintele rostite pe un ton aparent calm de Eduard Sevardnadze au marcat sfarsitul victorios al "revolutiei de catifea" din Georgia, care ameninta sa ia o turnura dramatica, daca fostul presedinte ar fi refuzat sa tina seama de principala dorinta a demonstrantilor. Arhitectul acestei revolutii si liderul incontestabil al gruparilor de opozitie, Mihail Saakashvili, care are cele mai mari sanse de a ocupa locul lasat liber de Sevardnadze, a elogiat hotararea "curajoasa" a acestuia. "Istoria il va judeca cu indulgenta", a spus el. Cealalta personalitate a fortelor de opozitie, Nino Burdzhanadze, care va detine functia de presedinte provizoriu pana la convocarea in decurs de 45 de zile a unor alegeri prezidentiale anticipate, si-a exprimat si ea satisfactia fata de depasirea "celei mai grave crize din istoria recenta a Georgiei". Desi nimeni nu poate nega insemnatatea gestului lui Sevardnadze, e clar ca decizia sa a fost luata nu numai sub presiunea strazii. Abia dupa ce conducerile armatei si fortelor de securitate au anuntat ca nu vor interveni impotriva populatiei, si-a dat seama ca nu mai are nici o sansa. Un rol hotarator l-au jucat, cu siguranta, si cele doua mari puteri - Rusia si SUA, ale caror interese se intretaie in fosta republica sovietica, extrem de importanta din punct de vedere geostrategic. Georgia se afla situata intre Turcia, stat membru al NATO, si Rusia. Pe teritoriul ei sunt amplasate doua baze militare rusesti, in plus, Rusia asigura alimentarea cu gaze naturale a tarii si exercita o doza substantiala de influenta in regiunea autonoma Adjaria, ca si in alte doua regiuni georgiene de orientare pro-moscovita, Abhazia si Osetia, care, practic, s-au separat de guvernul central de la Tbilisi, constituindu-se intr-un fel de cal troian al Kremlinului, asemenea rolului jucat de Transnistria in cadrul Republicii Moldova. La randul sau, Washingtonul cauta sa se substituie influentei rusesti, fiind principalul creditor si finantator extern al Georgiei si furnizandu-i ajutor militar, inclusiv un numar de instructori. Nu trebuie, de asemenea, uitat ca Georgia este teritoriul de tranzit intre imensele rezerve de titei din Caspica si piata mondiala, americanii fiind interesati in aceeasi masura ca si rusii de controlul asupra retelei de transport a aurului negru. Suficiente motive pentru a explica atentia deosebita cu care evenimentele de la Tbilisi au fost urmarite la Moscova si Washington. Kremlinul l-a trimis de urgenta la fata locului pe ministrul de Externe Igor Ivanov, care, neindoios, a jucat un rol de seama in decizia lui Sevardnadze de a parasi puterea. Iar secretarul de stat al SUA, Colin Powell, a sunat-o imediat la telefon pe dna Burdzhanadze, pentru a o asigura de sprijinul SUA. Atat presedinta provizorie, cat si Mihail Saakashvili sunt de formatie occidentala (cel de-al doilea a studiat chiar in SUA) si Washingtonul conteaza, probabil, pe ei pentru a lua locul Rusiei ca principal partener al Georgiei. Pe de alta parte insa, intre cei doi nu exista o identitate perfecta de pareri, prima facand elogiul "marelui stat al Rusiei", in vreme ce al doilea s-a abtinut de la orice aluzie in acest sens. Interesele Moscovei si Washingtonului nu sunt diametral opuse, ambele puteri doresc stabilitate in zona, dar modul in care vad realizat acest obiectiv este diferit - constata un analist al Centrului de analiza si reflectie Nixon -, si aceste diferente s-ar putea reflecta si in politica interna georgiana. Nu este exclus ca, pe acest fundal, opozitia triumfatoare in "revolutia de catifea" sa se scindeze, o data ce si-a atins telul, eventual intr-o aripa pro-rusa si una pro-americana. Euforia de dupa victorie s-ar putea in curand risipi.