Revoluţia, Securitatea şi o zi misterioasă: 11 noiembrie 1989

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Declaraţiile colonelului Dumitru Răşină, fost şef de Securitate la Arad, cum că securiştii ar fi avut planuri de diversiune la Revoluţie, sunt combătute energic de foştii săi colegi care-l consideră „nebun“. „Adevărul“ revine asupra şedinţei în care şefii judeţeni de Securitate ar fi aflat ce trebuie făcut în cazul căderii lui Ceauşescu.

„Adevărul" a publicat, în urmă cu câteva săptămâni, un articol axat pe declaraţiile pe care Dumitru Răşină, fost colonel de Securitate, le-a făcut, în 1994, la Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Dcembrie 1989. Răşină, care în momentul Revoluţiei era şeful Securităţii Arad, a vorbit în faţa senatorilor despre o întâlnire secretă între liderii Securităţii, care a avut loc pe 11 noiembrie 1989 şi la care s-ar fi discutat atitudinea pe care urmau să o aibă ofiţerii din acest aparat în cazul prăbuşirii lui Nicolae Ceauşescu.

Articolul a stârnit foarte multe reacţii, în special din partea foştilor colegi ai colonelului în rezervă Dumitru Răşină, foşti ofiţeri de Securitate care au participat la întâlnirea invocată de acesta. Raportarea Securităţii la momentul destul de previzibil al căderii regimului comunist este, cu siguranţă, una din cheile evenimentelor din decembrie 1989. De aceea, este foarte importantă lămurirea episodului invocat de Dumitru Răşină prin prezentarea lui din toate unghiurile. 

Soarta lui Ceauşescu

La întâlnirea din 11 noiembrie 1989 au fost convocaţi şefii de Securitate din fiecare judeţ, în trei centre regionale: Bucureşti, Braşov şi Iaşi. Iată cele mai importante pasaje din afirmaţiile făcute de Răşină, care a participat la şedinţa de la Braşov: „Generalul Stamatoiu (n.r. - şeful serviciului «Informaţii externe» în decembrie 1989), când s-a făcut ora 11.01, a deschis plicul, după ce a fost asigurat de cel de la uşă că nu avem de înregistrat, nu avem de notat nimic. A desfăcut plicul, au fost şase foi şi jumătate scrise, cu caractere mari. Cancelaria CC-ului avea antetul sus, cum se punea. Începea cu «Notă».

Astăzi sunt în stare să vă spun cele trei idei ale acestei note. Prima idee a început aşa, că din datele şi informaţiile primite din exterior şi din verificarea, din lucrarea informativă de către aparatul de informaţii interne, a unor persoane adversare preşedintelui Ceauşescu, rezulta neîndoielnic că în următoarele trei luni de zile se vor întâmpla:

A. Lichidarea lui Ceauşescu în urma unei vizite pe care o va face în Crimeea sau la Moscova ca invitat la o plenară de partid sau consfătuire.

B. Schimbarea din funcţia de secretar general şi şef de stat, urmare a unei plenare care va avea loc în Bucureşti într-un loc secret, unde va fi demis.

C. Apariţia unor manifestaţii de stradă de tip Braşov, de tip Valea Jiului, parcă a zis, la care vor participa elemente declasate şi foşti deţinuţi de drept comun, unde vor avea loc ciocniri cu Armata, va fi ocupat sediul şi va fi obligat să fugă sau va fi prins şi judecat".

„A fost o şedinţă normală"

Am căutat să adunăm reacţii de la participanţii din toate cele trei centre regionale. Declaraţiile foştilor ofiţeri de Securitate urmează, în mare, aceeaşi linie, chiar dacă se mai şi contrazic pe alocuri. Generalul Gianu Bucurescu, care în 1989 era adjunctul şefului DSS (Departamentul Securităţii Statului), confirmă existenţa şedinţei amintite de Dumitru Răşină, dar spune că ea a avut cu totul alt caracter. „N-a fost nicio întâlnire conspirativă, a fost o şedinţă normală de instruire a şefilor de judeţ, aşa cum făceam înaintea tuturor acţiunilor importante. Atunci urma congresul, urmau activităţile din decembrie, pe care le ştiţi şi dumneavoastră, cu pluguşorul şi altele.

Înaintea acestor momente se făceau instruiri pe grupuri de judeţe. Parţial am condus acea şedinţă de la Bucureşti. Nu s-a făcut referire la răsturnarea lui Ceauşescu, nici vorbă. Că se aştepta, era normal, că nu se putea să se întâmple în toate ţările, iar în România - nu. Dar nu era vorba de o acţiune organizată din interior aşa cum o prezintă Răşină", ne-a declarat generalul Bucurescu.

Este ciudat că generalul Gheorghe Goran, şeful Securităţii Bucureşti din acea vreme, neagă existenţa şedinţei: „Era imposibil să se facă o asemenea instruire fără să ştiu şi eu. Eu nu am habar de o asemenea şedinţă care să fi avut loc pe 11 noiembrie '89. Au fost şedinţe în acea perioadă, dar eu nu cunosc să se fi făcut o şedinţă concomitentă la Bucureşti, Braşov şi Iaşi". Colonelul (acum în rezervă) Nicolae Ioniţă era şeful Securităţii Cluj în 1989 şi, făcând parte din zona Ardealului, mergea la Braşov în cazul întâlnirilor regionale. „Am participat la Braşov la întrunirea din 11 noiembrie 1989. A venit generalul Stamatoiu şi am avut o discuţie cu dânsul pe probleme la ordinea zilei. Numai că nu s-a discutat nimic despre căderea lui Ceauşescu. A fost o convocare în care s-a expus situaţia operativă de la vremea respectivă, pregătirea de sfârşit de an, reţeaua informativă, cam astea. Era vorba de a intensifica activităţile reţelelor informative, nu s-a pus discuţia de cădere a regimului sau de mişcări de stradă. E aberant ce a declarat Răşină", susţine Nicolae Ioniţă.

„Se poate întâmpla şi la noi"

Existenţa şedinţei din 11 noiembrie 1989 este confirmată şi de Constantin Ciurlău, fostul şef al Securităţii Iaşi. „Această întâlnire s-a făcut pentru a se evita bilanţul de sfârşit de an, pentru că erau nişte evenimente politice şi atunci s-a mers pe varianta unor întruniri regionale. Din ce îmi aduc eu aminte s-au discutat cu totul alte lucruri decât cele afirmate de Dumitru Răşină. Nici pe departe nu s-au pus problemele aşa la Iaşi", spune Ciurlău.

Şi totuşi, acesta recunoaşte că s-a discutat la întâlnirea respectivă despre anumite acţiuni pregătite de serviciile secrete ale statelor vecine şi îndreptate împotriva lui Nicolae Ceauşescu. „Generalul Ştefan Alexie, cel care a prezidat, a făcut o expunere cu privire la anumite acţiuni întreprinse prin afară împotriva României de către serviciile de informaţii, organizaţii reacţionare, naţionalist-iredentiste, s-au dat şi nişte exemple de la Budapesta. După care fiecare a comunicat situaţia operativă din zona lui de activitate. Despre posibila picare a lui Ceauşescu nu s-a discutat la Iaşi, doar de serviciile secrete care acţionau împotriva României. E adevărat că obiectivul lor era Ceauşescu, dar vizau şi alte lucruri". 

E interesantă şi declaraţia făcută de generalul Ştefan Alexie în 1994 la aceeaşi Comisie Senatorială: „Înainte să plec la Iaşi am discutat cu generalul Iulian Vlad (şeful DSS) despre ce voi comunica acolo. Despre Ceauşescu nu a zis nimic, dar a spus că pentru România este posibil să ne aşteptăm la aşa ceva (n.r. - prăbuşirile regimurilor comuniste care aveau loc în acea perioadă în Europa de Est). Că se poate întâmpla şi la noi".

"Înainte să plec la Iaşi, am discutat cu generalul Iulian Vlad despre ce voi comunica acolo."
Ştefan Alexie
general de Securitate

Diversiunea

Declaraţia făcută de Dumitru Răşină la Comisia Senatorială cuprinde şi sarcinile pe care şefii Securităţii le-ar fi primit după informarea privind posibila prăbuşire a lui Ceauşescu. Iată ce spunea Răşină în 1994: „Sarcinile au fost următoarele: fiecare lucrător de Securitate îşi analizează şi discerne agentura dublă, triplă sau bănuită că lucrează cu adversarul şi aşteaptă dacă respectivii îl caută să-i dea informaţii. Deci nu dă sarcini şi aşteaptă. Apoi: şeful de Securitate se deplasează urgent la sediu, cheamă şefii din subordine, cărora le spune să-şi mărească vigilenţa şi să fie atenţi asupra informaţiilor.

Securitatea a fost pregătită şi pentru eventualitatea răsturnării lui Ceauşescu



Următorul capitol din acest material a fost: în cazul săvârşirii celor trei variante, cu lichidarea şefului statului, şeful Securităţii, cu întreg aparatul, nu se implică în acţiuni de stradă, în, să zic aşa, reprimarea demonstranţilor, rezumându-se efectiv la culegerea de informaţii care se transmit pe filieră celor care au competenţe în judeţ. Ultimul ordin a fost: mergeţi la inspectorat, chemaţi şefii, nu-i panicaţi, ca să fie cu urechile în patru şi ei să selecţioneze pe ăia care ar fi capabili să facă dezinformare, să facă provocare, să facă incitare, în caz că au loc treburile astea".

Dacă ultimul pasaj al declaraţiei lui Răşină, cel cu selectarea oamenilor capabili să facă diversiune, este adevărat, atunci multe interpretări ale Revoluţiei din 1989 ar trebui revizuite. Numai că ceilalţi participanţi la şedinţele ţinute simultan la Bucureşti, Iaşi şi Braşov neagă existenţa unor astfel de sarcini.

„Inepţii"

„Răşină a declarat nişte inepţii. El zice acolo să se identifice cei pretabili la acţiuni de revoltă şi diversiune, adică să-i identificăm ca să-i folosim la nevoie. Or, noi îi identificam pentru a se lua măsuri de preîntâmpinare a unor acţiuni din partea acestora, adică e întoarsă cu totul ideea. Deci acea exprimare, cu urmărirea celor capabili să facă diversiune, se referea la prevenire. El a rămas la câteva cuvinte şi le-a răstălmăcit, în felul ăsta din orice declaraţie poţi face orice. Aţi mai găsit vreun Răşină, vreo declaraţie ca a lui la toţi şefii de Securitate din ţară? E proverbul ăla cu «aruncă un nebun o piatră şi zeci de înţelepţi se chinuiesc să o scoată de unde a aruncat-o». Dacă e un singur individ care spune ceva, nu se poate lua drept un adevăr", afirmă generalul în rezervă Gianu Bucurescu.

Absurdul

La fel de categoric este şi colonelul în rezervă Nicolae Ioniţă: „E absurd ce se susţine acolo. Se bat cap în cap afirmaţiile. Adică ne cheamă să ne instruiască cu privire la căderea lui Ceauşescu, apoi te duci şi îi instruieşti pe ofiţeri, dar în acelaşi timp să nu-i bagi în panică. E aberant. În niciun caz nu s-a spus să vorbim cu reţeaua dublă sau triplă şi nici de selectarea celor capabili de incitare, dezinformare. Ce selectam noi oameni care să incite în întreprinderi? Din contră".

Un alt aspect pentru care foştii colegi ai lui Dumitru Răşină îi reneagă declaraţia este acela că el vorbeşte despre o notă care avea în antet cancelaria Comitetului Central (CC). „Cum e posibil ca şeful cancelariei Comitetului Central, omul cu care Ceauşescu lucra direct, să facă o notă în care să dea indicaţii cum să fie Ceauşescu răsturnat? A existat această instruire pentru prevenire, dar n-a existat o notă de la Comitetul Central. Vorbiţi cu ceilalţi oameni care au participat şi dacă vreunul spune aşa ceva...", ne-a mai declarat  generalul Gianu Bucurescu.

Dumitru Răşină nu spune însă în declaraţia sa că la respectiva şedinţă s-au dat indicaţii pentru răsturnarea lui Ceauşescu, ci doar li s-a adus la cunoştinţă că sunt date conform cărora se încearcă înlăturarea sa de la putere. Nu era deci total absurd ca Nicolae Ceauşescu să fi ştiut de o asemenea şedinţă, întrucât tot Bucurescu recunoaşte că dictatorul era ţinut continuu la curent cu acţiunile pe care serviciile secrete din exterior le pregăteau împotriva sa.

Dumitru Răşină: „Am spus adevărul, nu retractez nimic"

Rămâne totuşi o umbră de mister asupra şedinţei din 11 noiembrie 1989. Toţi ofiţerii de Securitate cu care am discutat despre această întrunire au pus declaraţiile lui Dumitru Răşină pe seama unei dereglări psihice pe care acesta ar fi avut-o după 1990, afecţiune despre care nu există însă nicio dovadă. „Am înţeles că după evenimentele din decembrie omul ăsta a avut o cădere psihică foarte serioasă, deci nu ştiu ce stare o fi avut el atunci când a declarat", ne-a spus colonelul în rezervă Constantin Ciurlău.

Gianu Bucurescu afirmă chiar că Răşină ar fi urmat să fie schimbat din funcţia de şef al Securităţii Arad dacă nu venea Revoluţia. „El avea nişte probleme psihice, probabil ar fi fost înlocuit. Presupun că atunci el a înţeles corect informaţiile, a mers în unitate, a prelucrat şi a luat măsurile corecte, iar ulterior probabil că din situaţia sănătăţii sale au început să apară fel de fel de elucubraţii în gândire".

Am încercat să dăm de Dumitru Răşină tocmai prin intermediul foştilor săi colegi, dar informaţiile acestora au fost contradictorii: fie că Răşină nu mai trăieşte, fie că acesta ar locui undeva în vestul ţării şi nu se mai ştiu prea multe despre el. Am sunat la asociaţia rezerviştilor din SRI. Filip Teodorescu, preşedintele asociaţiei, ne-a spus să sunăm a doua zi, urmând să caute telefonul lui Răşină într-o bază de date aflată pe calculator. A doua zi ne-a spus că nu ne poate ajuta, întrucât omul care e cu calculatorul a plecat în concediu.

L-am găsit în cele din urmă pe Dumitru Răşină, prin alte canale, şi am vorbit cu el la telefon. Trăieşte în Bucureşti, are 74 de ani şi pare mai degrabă un om speriat decât nebun. Ne-a spus că vrea să fie lăsat în pace, că e sătul de cât a fost jignit. „Am declarat atunci ce am avut de declarat, în faţa unei comisii senatoriale, în faţa a treisprezece oameni. Şi am spus adevărul, am spus tot ce ştiam. Îmi pare rău că sunt insultat. Eu susţin şi acum ce am spus atunci. Indiferent ce spun alţii, eu nu retractez nimic", a fost singura declaraţie pe care ne-a dat-o colonelul în rezervă.

O concluzie se impune în toată această poveste în care fostul şef al Securităţii Arad, Dumitru Răşină, este renegat şi făcut nebun de foştii săi colegi ca urmare a declaraţiilor pe care acesta le-a dat Comisiei Senatoriale. Fie Răşină a denaturat adevărul sub impactul unor probleme medicale sau al altor factori, fie a spus lucruri care trebuiau să rămână ascunse şi, ca în orice serviciu secret, toţi ceilalţi din sistem fac front comun împotriva celui care dă la iveală informaţii clasificate. Acestea sunt informaţiile, fiecare e liber să le interpreteze şi să-şi extragă propriul adevăr.

image
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite