Reveniri

Durata omului politic nu depinde doar de dorinţa lui de a fi aplaudat, primit cu gardă de onoare, ci de curajul lui în situaţii de criză.

Ar fi putut fi o ştire importantă, dar nu e decât unul din ornamentele care împodobesc viaţa politică rusă, dându-i aparenţa unui organism viu, imprevizibil.  Pe 1 octombrie, Alexander Lebedev (nicio legătură cu generalul), locul 358 pe lista Forbes a posesorilor celor mai mari averi, a anunţat că împreună cu fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, întemeiază un nou partid politic: Partidul Democratic Independent. Noua formaţiune politică ar urma să participe la alegerile din 2011.

„Iniţiativa aparţine preşedintelui Gorbaciov. El a dat poporului nostru libertatea, dar noi n-am învăţat cum să ne folosim de ea”, a spus în continuare Lebedev. Gorbaciov, în urmă cu două decenii marea speranţă a lumii libere, a ieşit de pe scena politică, de îndată ce planul său de reformă a comunismului s-a dovedit prea radical pentru unii, prea modest pentru alţii. Se bucură încă de prestigiu dincolo de hotarele Rusiei: conferinţele lui sunt relativ bine plătite, marile ziare îi cer părerea în momentele de criză, din când în când face reclame pentru produse de lux. Din vârful buzelor, e solidar cu politica lui Putin. În Rusia, cota lui se apropie de zero: la ultimele alegeri prezidenţiale la care a participat, în 1996, a obţinut aproximativ 1% din voturi. Ruşii identifică în politicile lui tot ce li s-a întâmplat rău din 1989 încoace: dezmembrarea imperiului fără luptă, crizele economice, anomia valorilor. Putin e pe cale de a le reda măreţia, a pacificat Cecenia, a pus la punct Georgia şi graţie preţului petrolului, se trăieşte relativ îndestulat, iar posesorii marilor averi îi ciugulesc din palmă.    

Aliatul de azi al lui Gorbaciov, Lebedev este fost locotenent-colonel KGB, în 1991, era la post la Londra, când s-a întors la Moscova a fost numit director la Banca naţională de rezerve. Este un om cu foarte mulţi bani, dar se pare că nu face parte din clubul prietenilor lui Putin; din când în când îşi permite poziţii originale în problemele actuale, apoi, în conferinţele de presă le reduce la mici obrăznicii. 

Noul partid poate fi un mic cadou oferit de un om bogat prietenului său care a fost cineva şi tânjeşte după atenţia publică. Nu e probabil ca puţinii ruşi nemulţumiţi de Putin să-l accepte pe Gorbaciov ca lider.

În politică s-au mai văzut reveniri spectaculoase, după „traversări ale  deşertului”. Winston Chuchill, Charles de Gaulle au condus ţările lor la victorie în război, pe urmă au fost respinşi de electorat, apoi, în momente de criză, au revenit exact în posturile părăsite. Nu a fost vorba doar de calităţile lor de lideri, ci şi de capacitatea electoratului de a aprecia aceste calităţi. De Gaulle a fost adus la putere de generalii care voiau să păstreze Algeria franceză şi probabil iniţial el a crezut că se poate. A înţeles că e imposibil şi a convins poporul francez că trebuie să renunţe la Imperiu. Şi-a riscat popularitatea şi în câteva împrejurări viaţa.

Durata omului politic nu depinde doar de dorinţa lui de fi aplaudat, primit cu gardă de onoare, ci de curajul lui de a propune şi de a face să fie acceptate soluţiile raţionale pe termen lung, cele care într-adevăr pun capăt unei crize. E greu de crezut că sprijinul unui colonel KGB, devenit bogat, îl va ajuta pe Gorbaciov să recupereze şansa, ratată atât de spectaculos, de a învăţa împreună cu ruşii cum să se folosească de libertate.