Reţeaua în noduri coordonată de Mierlă
0
„Adevărul“ vă prezintă modurile prin care în culisele sistemului se pregătea debarcarea Ceauşeştilor.
Serialul „Misterele Revoluţiei" a aprofundat, în episoadele precedente, şi va mai aprofunda! o latură mai puţin dezbătută a evenimentelor din decembrie 1989: metodele şi oamenii prin care Securitatea a acţionat în zilele Revoluţiei. Securitatea a grăbit prăbuşirea lui Ceauşescu prin mutările făcute în dimineaţa de 22 decembrie şi trimiţându-şi oamenii la Televiziune pentru a se infiltra în noile structuri de putere.Continuăm cu istoria lui Marian Mierlă, care întăreşte ideea că în spatele slugărniciei faţă de Ceauşescu, Securitatea avea pregătită în mânecă şi cartea trădării.
Adrian, un personaj misterios
În primăvara anului 1989, Marian Mierlă, în prezent profesor universitar, avea 29 de ani. Era paznic la Muzeul de Artă din Bucureşti şi totodată student la Politehnică. Frecventase până atunci diverse cercuri literare în care trena o opoziţie timidă faţă de dictatura ceauşistă, iar cu un an înainte, beat fiind, intrase în vorbă cu Nicolae Carandino, fost lider ţărănist, pe care îl întrebase ce ar putea să facă împotriva regimului. Carandino a crezut că Mierlă e omul Securităţii şi încearcă să-l provoace, aşa că a preferat să tacă.
Nu se ştie dacă aceste aşa‑zise antecedente au avut vreo legătură, dar cert este că, după o vreme, Marian Mierlă a fost abordat în muzeu de un personaj misterios care s-a recomandat Adrian. „Adrian era un tip care venea la conferinţele despre artă care aveau loc săptămânal în muzeu, nu era singurul cu care vorbeam.
Ne-am împrietenit, era un tip foarte deştept, cu peste 10 ani mai mare ca mine. Niciodată nu s-a prezentat complet, nu mi-a spus ce făcea. Discuţiile cu el au început în primăvara lui '89, când eu îl cunoşteam de aproape un an, venea pe acolo, mai vorbeam de diverse, mai beam o bere. O vreme a tatonat terenul. Mi-a spus să mă gândesc foarte bine dacă vreau să fac ceva împotriva regimului Ceauşescu pentru că mă supun unui risc enorm", a povestit Marian Mierlă pentru „Adevărul".
Nodul Mierlă
După ce a hotărât că este pregătit să-şi asume riscurile, Mierlă a primit o serie de instrucţiuni pe baza cărora trebuia să racoleze cât mai multe persoane din mediul studenţesc care să fie gata, când va veni momentul, să iasă în stradă şi să contribuie la răsturnarea regimului.
„Eram într-o perioadă de frustrare şi am zis că trebuie făcut ceva. Mi-a zis iniţial să aştept, apoi să strâng nişte oameni şi m-a învăţat cum să fac. Adică eu vorbesc cu tine, ajung la concluzia la care a ajuns el cu mine, dar eu nu-ţi spun ţie despre el, şi te rog ca nici tu să nu‑i spui despre mine celui pe care îl vei contacta la rândul tău. O reţea în noduri.
Mi-a spus să-mi scriu o depoziţie pentru cazul în care voi fi arestat şi să o pot repeta cu exact aceleaşi cuvinte chiar şi dacă mă trezesc noaptea din somn. A zis că trebuie să dau foarte multe nume, altele decât ale celor implicaţi, trebuie să fie persoane reale, dar pe care nu le cunoşti bine, omul de la chioşcul de ţigări spre exemplu. Pentru că dacă le dai multe nume pierd timp pe pistele astea. Toţi cei pe care urma să îi contactez pentru a crea această reţea n-ar fi trebuit să ştie mare lucru, ci doar să fie dispuşi să iasă atunci când se dă un semn". Mierlă a început să poarte discuţii cu tot mai multe persoane din mediul studenţesc, încercând să găsească oameni dispuşi să intre în această aşa zisă reţea.
„La începutul lui decembrie '89 am avut ultima întâlnire cu Adrian. M-a întrebat pe câţi oameni pot conta. I-am zis că pe vreo 20 şi ceva, dar cu jenă, mă gândeam că sunt puţini. A bulbucat ochii şi a spus «atât de mulţi?». Bănuiesc că mai existau şi alte astfel de reţele. Planul era să începem în noaptea de Crăciun, în zona Patriarhiei, unde va fi lume adunată la biserică.
Marian Mierlă s-a numărat printre bucureştenii ieşiţi în stradă la Revoluţie
El m-a învăţat şi cum să contaminez o mulţime: când se strigă sloganuri într-o mulţime trebuie să fie unul care strigă şi vreo patru să fie ecoul, să răspundă aprobator. Ăia cu ecoul să fie infiltraţi prin mulţime şi să zică «da, trebuie făcut ceva». Şi după aia să pleci de acolo. Şi asta trebuia făcut în toate oraşele mari. Mi-a spus să fiu pregătit că data viitoare vine cu nişte chestii precise". Până să vină chestiile precise au apărut evenimentele din Timişoara (16 decembrie) şi misteriosul Adrian n-a mai apărut niciodată.
„Intelectualmente îmi era superior"
„Parcă a dispărut în neant. Nu l-am mai văzut niciodată, nu pot să spun ce s-a întâmplat cu el. Toată viaţa m-am întrebat dacă era sau nu securist. Înclin să cred că era, dar era prea deştept pentru asta. Dar pe de altă parte ce Dumnezeu putea fi? L-am întrebat «de unde ştiu eu că nu eşti securist?».
Mi-a spus că n-are sens, că e riscul meu şi că orice mi-ar spune e irelevant. Mi s-a părut român get-beget, nu am sesizat un accent la el. Intelectualmente îmi era superior, ştia şi mai multe limbi, călătorise. Îmi vorbea despre Luvru şi spunea că a fost acolo, despre galeriile din Florenţa la fel. Fusese în străinătate, nu era un oarecare", mai spune
Mierlă.
„Aş fi naiv să cred că Securitatea nu aflase ce făceam"
E greu de crezut că, în România anului 1989, un personaj precum cel descris de Marian Mierlă ar fi putut acţiona fără acordul Securităţii.
Faptul că Mierlă nu a fost arestat ca urmare a „racolărilor" pe care le făcea printre studenţi este încă un argument în plus că Securitatea, dacă nu organiza chiar ea, atunci măcar aproba tacit existenţa acestor reţele pregătite să iasă în stradă şi să provoace o răsturnare de regim. În Politehnică, chiar şi cei neinteresaţi aflaseră că Marian Mierlă este implicat într-o mişcare împotriva regimului. „Nu-l cunoşteam pe Mierlă, dar auzisem că ar avea legături cu nişte grupuri", spune Ovidiu Caraini, care în 1989 era asistent universitar la Politehnică.
În mod cert, aceste lucruri ajunseseră şi la urechile turnătorilor. De altfel, Mierlă recunoaşte: „Aş fi naiv să cred că Securitatea nu aflase ce făceam eu. Securitatea a creat premisele prăbuşirii lui Ceauşescu nearestându-i pe unul ca mine şi pe alţii care plănuiau să iasă în stradă şi au ieşit, iar Armata a dat lovitura finală şi l-a pus pe Iliescu. Ca să vezi cine a fost în spate trebuie să vezi cine sunt câştigătorii şi beneficiarii. Toţi oamenii bogaţi din România de acum fie au fost securişti, fie au avut legături cu Securitatea. Cine este câştigătorul? Securitatea!".
Mierlă şi mitingul din 21 decembrie
Interesant este că Marian Mierlă a fost în stradă pe 21 decembrie, în Piaţa Palatului, când mitingul comandant de Ceauşescu a fost boicotat. Susţine că a ieşit ca orice curios, însă unul dintre prietenii săi apropiaţi, Dan Semenescu, a alergat din casă în casă, înainte de miting, pentru a convinge mai mulţi cunoscuţi să iasă în stradă.
„În dimineaţa de 21 a venit la mine acasă un student, Dan Semenescu, care mi-a spus că pe stradă sunt lucruri ciudate. Am plecat împreună cu el spre hotel Bucureşti, unde a apărut şi Marian Mierlă, care mi-a spus «bine că aţi venit, dom' profesor». A folosit şi o frază conspirativă, «reţeaua e în noduri!». Erau în zonă şi nişte bărboşi destul de suspecţi, ne adunaserăm câteva zeci de persoane. Cineva a strigat ceva de Timişoara, s-a produs o oarecare altercaţie între noi şi forţele de ordin şi atunci s-a auzit o bubuitură de la care a început nebunia", îşi aminteşte profesorul Ovidiu Caraiani.
Mierlă confirmă varianta lui Caraiani, dar spune că n-a avut nicio legătură cu boicotarea mitingului şi nici cu acţiunile lui Semenescu, deşi erau prieteni apropiaţi. Cert este că, în acele zile, cineva chiar a crezut în contribuţia lui Marian Mierlă la răsturnarea regimului, întrucât acesta s-a trezit inclus în Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN) şi în anturajul celor care aveau să preia puterea.
Mierlă şi-a petrecut seara de 22 decembrie la etajul 11 al Televiziunii Române Libere, alături de Silviu Brucan şi de Ion Iliescu, care păreau să fie la curent cu acţiunile sale împotriva sistemului. În episodul de mâine veţi putea citi un amplu interviu despre cum a ajuns Marian Mierlă în structurile noii puteri şi ce legătură a avut această „răsplată" cu misteriosul Adrian, care îl racolase în primăvara lui 1989.
"Nu-l cunoşteam pe Mierlă, dar auzisem că ar avea legături cu nişte grupuri.''
Ovidiu Caraiani profesor
"Ca să vezi cine a fost în spate trebuie să vezi cine sunt câştigătorii şi beneficiarii. Toţi oamenii bogaţi din România de acum fie au fost securişti, fie au avut legături cu Securitatea. ''
Marian Mierlă revoluţionar
Propuneri şi angajamente
În ciuda acţiunilor sale îndreptate împotriva regimului, Marian Mierlă n-a avut probleme cu Securitatea înainte de 1989. Ba din contră: „Eram în relaţii foarte cordiale cu securistul muzeului, care intra în vorbă cu mine, mă întreba ce mai fac. Am avut de a face şi cu securişti operativi, care veneau să verifice clădirea înainte să treacă Ceauşescu pe acolo. Totuşi, sunt convins că am avut dosar, dar nu vreau să mi-l iau de la CNSAS pentru că mi-e groază de ce oameni pot să găsesc acolo. E mai bine să nu ştiu". Ca angajat al Muzeului de Artă, Mierlă era obligat să facă un raport ori de câte ori intra în contact cu persoane străine, sarcină de la care nu s-a dat înapoi.
Note informative despre străini
„Era prevăzut în fişa postului şi am semnat. Am zis să o iau ad litteram şi în fiecare zi scriam: «A venit un cetăţean care după accent părea nu ştiu ce, mi-a cerut două bilete, i le-am înmânat, la, la, la». După un timp mi-au zis să termin cu tâmpeniile, că nu în sensul ăsta am semnat şi să nu fac mişto de ei. Era clar că eu le scriam la mişto, dar erau legale conform semnăturii. La un moment dat am scris că o cetăţeană a căutat closetul şi nu l-a găsit. Toţi salariaţii au semnat asta, nu era un act de angajament", susţine Mierlă.
Conform spuselor sale, a avut şi propuneri pentru a deveni informator al Securităţii, dar a refuzat. „Ştefan Teiş, fost coleg de liceu, a încercat să mă facă informator. Chiar mi-a pus o hârtie în faţă să semnez şi eu n-am vrut. Îmi spunea că Securitatea e patriotică, luptă pentru independenţa României. El a lucrat în Miliţie, l-a prins revoluţia ca elev la Şcoala de ofiţeri de Miliţie. După aia, culmea, am aflat că lucra pe la Chişinău, într-o delegaţie românească. E posibil să fi fost şi cu, şi cu. Iar tatăl lui a fost mare consul la Ankara, la Atena şi a fost marginalizat după fuga lui Pacepa".
Se încarcă comentariile...
