Restructurarea, o răfuială PD-PNL

care pare a avea un puternic suport popular. În fond, se repetă scenariul fuziunii, pe care democraţii o doreau la fel de puţin ca liberalii. Cei de la PD au preluat însă iniţiativa şi au

care pare a avea un puternic suport popular. În fond, se repetă scenariul fuziunii, pe care democraţii o doreau la fel de puţin ca liberalii. Cei de la PD au preluat însă iniţiativa şi au închis subiectul fuziunii, lăsând opinia publică sub impresiacă liberalii şi premierul Tăriceanu s-au opus unei propuneri constructive. şi acum, democraţii lui Boc sunt conştienţi că o restructurare, dublată de o remaniere, ar trebui să-i vizeze în primul rând pe miniştrii incompetenţi ai acestui partid: Gheorghe Dobre, Mihail Hărdău sau Gheorghe Pogea. În plus, un calcul strict matematic arată că, dacă s-ar reduce numărul ministerelor cu 30 la sută, PD ar pierde doi sau trei miniştri, în timp ce UDMR şi PC doar câte unul. Acelaşi calcul s-ar aplica şi în cazul şefilor de agenţii şi al secretarilor de stat, aşa că PD ar trebui să accepte ca o bună parte din clientela sa politică să ajungă în şomaj. Un raţionament asemănător îi îndeamnă însă şi pe cei din PNL, PC sau UDMR să fie reticenţi la o restructurare.
Realitatea este că Guvernul Tăriceanu este plin de figuri triste, care nu justifică în niciun fel salariul de ministru. Aproape nimeni nu ştie ce a făcut până acum Cristian David, "ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională şi urmărirea aplicării acquisului comunitar". Misterioase sunt şi realizările celorlalţi miniştri delegaţi sau ale miniştrilor de stat. Un alt exemplu ar fi cel al ministrului de stat care are în coordonare învăţământul, Marko Bela, care, în perioada grevei din învăţământ, nu a mişcat un deget pentru rezolvarea crizei. În plus, din structura Executivului mai fac parte peste 80 de secretari de stat şi 60 de şefi de agenţii, o bună parte din aceste posturi fiind absolut inutile. Restructurarea ar fi trebuit însă efectuată imediat după ce Alianţa D.A. a preluat puterea, înainte ca guvernanţii să prindă gustul nenumăratelor avantaje pe care le oferă fotoliul de demnitar.
Acum, discuţia nu are decât un scop strict politic: să aducă celor din PNL un deficit de imagine. Una dintre marile temeri ale celor din PD şi ale preşedintelui Băsescu este că Tăriceanu va fi premier şi în ianuarie 2007 şi îşi va asuma meritele integrării în UE. Astfel, popularitatea liderului PNL ar fi salvată, iar acesta ar putea deveni un pretendent serios la Preşedinţia României. Chiar dacă este un scenariu puţin plauzibil, având în vedere viteza cu care liberalii şi Tăriceanu scad în sondaje, cei de la PD se gândesc de pe acum cum ar putea scăpa de actualul premier. Un eşec al discuţiilor despre restructurarea guvernului va fi un bun pretext ca, în momentul în care se va vota moţiunea de cenzură iniţiată de PSD, mai mulţi parlamentari PD să acţioneze "potrivit propriei conştiinţe".