Remember Zavaidoc

Ieri a început cea de-a doua ediţie a Festivalului de muzică lăutărească veche, la Piteşti Organizat de Primăria Municipiului Piteşti, prin Centrul Cultural Piteşti, festivalul îşi

Ieri a început cea de-a doua ediţie a Festivalului de muzică lăutărească veche, la Piteşti

Organizat de Primăria Municipiului Piteşti, prin Centrul Cultural Piteşti, festivalul îşi propune promovarea muzicii de gen, precum şi sprijinirea tinerelor talente.

Evenimentul este dedicat în întregime marelui interpret de muzică lăutărească Zavaidoc, născut în Piteşti în urmă cu 111 ani. Primăria oraşului a şi denumit o stradă după talentatul artist. Festivalul se desfăşoară sub forma unui concurs de interpretare, care are loc pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor.

Preşedintele de onoare al evenimentului este primarul Tudor Pendiuc, iar directorul festivalului şi preşedinte al juriului - maestrul Tudor Gheorghe. Din juriu mai fac parte Gheorghe Oprea, Marius Hristescu, Gavril Prunoiu, Cristina Turcu-Preda, Mircea Micu.

Nu lipsesc invitaţii speciali

Participanţii vor prezenta două piese - din repertoriul de gen, obligatoriu una din repertoriul lui Zavaidoc. Astăzi, de la ora 18.00, va începe concursul propriu-zis, urmat de recitaluri susţinute de Constanţa (Puşa) Teodorescu-Zavaiodoc, Florea Voinicilă (piteşteanul care a cântat alături de Zavaidoc), George Nedelea (câştigătorul locului I de anul trecut), Gavril Prunoiu (cu Ansamblul Doruri muscelene) şi Nelu Ploieşteanu (cu taraful propriu).

Mâine, de la ora 18.00, va avea loc gala laureaţilor, urmată de recitalurile susţinute de Maria Dragomiroiu, Gheorghe Zamfir şi Tudor Gheorghe.

In memoriam Zavaidoc

Cu ocazia acestui festival, organizatorii s-au gândit la o surpriză pentru toţi admiratorii marelui maestru al muzicii lăutăreşti: va fi dezvelit bustul lui Zavaidoc, realizat de sculptorul ploieştean Eugen Petri.

Opera a fost realizată în cadrul unui simpozion internaţional de sculptură, care se află încă în desfăşurare. Din festival nu vor lipsi prezentările a două cărţi, "Cântecul lui Zavaidoc" de Jozsef Pildner şi "Năbădăiosul Zavaidoc" de Jean Dumitraşcu.

O perioadă de glorie a muzicii de petrecere

După primele discuri lansate la casa de discuri Columbia (1925), Zavaidoc devine deosebit de căutat de restaurantele din Capitală, deşi concurenţa este acerbă. La acea vreme, piaţa muzicală autohtonă se putea mândri cu nume grele ale vieţii artistice: Maria Tănase, Jean Moscopol, Titi Botez, Cristian Vasile, Gion sau Mia Braia. Mondenii Bucureştiului de altădată îşi făceau veacul în localuri precum Cireşica din Cişmigiu, Roata lumii, Unic, Parcul Trandafirilor, La Maria borţoasa, Kiseleff sau La cotitură, restaurante din care nu lipsea muzica de petrecere. În anul 1940, Vasile, fratele lui Marin, moare în urma unui atac cerebral, cauzat de pierderea unei sume de bani la jocul de table. Radioul din acea vreme a anunţat că Marin a fost cel care a murit, iar clienţii localurilor au făcut pariuri pe această temă.

Deşi femeile roiau în jurul său, Marin Zavaidoc se căsătoreşte la vârsta de 43 de ani, fiindcă iubita sa, Constanţa, era însărcinată.

Amorul, mărul discordiei

Conform unei legende, frumoasa Zarada (n.r. "minunată" în limba ţigănească) se îndrăgosteşte de Cristian Vasile, rivalul lui Zavaidoc. Cristian chiar compune celebrul şlagăr "Zaraza" în cinstea muzei sale cu care trăia, iar Zavaidoc, gelos fiind, angajează un asasin, Borilă din Bariera Vergului, pentru a o ucide pe iubita rivalului său.

După moartea Zaradei, Cristian Vasile este principalul suspect în cazul de furt al urnei iubitei sale de la crematoriu. Se spune că artistul a mâncat în fiecare zi câte o lingură de cenuşă din trupul incinerat. Când cenuşa a fost pe terminate, Cristian a băut terebentină. Nu a reuşit să moară, ci doar şi-a ars coardele vocale, ceea ce l-a împiedicat să mai cânte vreodată.

Cine a fost "Năbădăiosul" lăutar

Alături de Fărâmiţă Lambru, Barbu Lăutarul, Sava Pădureanu şi Ionel Budişteanu, celebrul Zavaidoc (foto) întăreşte linia celor mai cunoscuţi lăutari ai ţării din toate timpurile.

Marin Teodorescu pe numele său real, Zavaidoc s-a născut în Piteşti, în anul 1896, în familia vestitului lăutar Tănase Teodorescu, interpret la vioară şi ţambal.

Legat de numele Zavaidoc, se pare că Marin a primit acest nume pe vremea când cânta pentru ofiţerii serviciului militar în perioada 1916-1918, iar un general l-a botezat astfel. "Zavaidoacă" în limbajul arhaic muntenesc înseamnă "neastâmpăratul".

În adolescenţă, după ce rămâne orfan, Marin se mută în Bucureşti, împreună cu fraţii săi, Zoe şi Vasile. Cei trei formează un taraf (Marin şi Vasile - la chitară, iar Zoe - la acordeon), numit mai târziu Fraţii Zavaidoc.

Primele date sigure despre celebrul lăutar apar în anul 1916, când se înrolează ca voluntar în Regimentul 44 Infanterie. Conform livretului său militar, artistul avea 1,56 m şi 80 de kilograme, o cicatrice pe buză, părul negru şi ochi căprui.

Se pare că Zavaidoc a intrat într-o echipă de artişti adunaţi pe front care dădeau spectacole pentru a înveseli răniţii. Se spune că George Enescu juca rolul de animator, iar printre artişti se numărau şi Maria Ventura, Nicu Buică, Cristache Ciolac.

Între anii 1925-1926, Zavaidoc semnează un prim contract cu casa de discuri Columbia, sub sigla căreia lansează peste 30 de discuri cu piese precum "De când m-a aflat mulţimea", "Dragostea e ca o râie", "Foaie verde spic de grâu", "Mărie şi Mărioară" sau vestitul "Cântec al lui Zavaidoc".