Religie sau îndoctrinare

Cine ar îndrăzni să spună ceva pe acest subiect în plin an electoral? Am început campania referitoare la religia în şcoli pentru că în această săptămână ar fi urmat să se ia

Cine ar îndrăzni să spună ceva pe acest subiect în plin an electoral?

Am început campania referitoare la religia în şcoli pentru că în această săptămână ar fi urmat să se ia decizii importante cu privire la obligativitatea religiei ca materie în şcolile româneşti.

Întrevederea politicienilor la Cotroceni pe tema pactului pentru educaţie, anunţată cu surle şi trâmbiţe, a fost un eşec. S-au făcut promisiuni, s-au semnat comunicate... Din nou… Vizibilitate maximă pentru mogulii şi zoaiele politicii româneşti.

După cum ne aşteptam, nimeni nu a luat taurul de coarne, să discute despre delicatul subiect al religiei în şcoli. Cine ar îndrăzni să spună ceva pe acest subiect în plin an electoral? Întâmplarea face ca, tot în această săptămână, să se fi comunicat şi decizia Curţii de Apel Bucureşti referitoare la interzicerea icoanelor în şcoli, în afara orelor de religie. O decizie pe care atât Ministerul Educaţiei, cât şi Biserica par să o ignore. Probabil va trebui aplicată cu portăreii...

La final de campanie firesc este să tragi linie şi să aduni, chiar dacă mulţi îţi dau peste mână sau te afurisesc. Dacă ţinem seama de controversele stârnite, discuţia pare oportună. Este necesar să nu mai avem la catedră profesori de religie care să le vâre în cap copiilor tot soiul de aberaţii de genul: dacă baţi mingea pe stradă se supără Dumnezeu pe tine şi te calcă maşina sau că un bărbat este o cruce întreagă, pe când o femeie este o jumătate, cum învaţă copiii noştri…

Este necesar să avem manuale concepute inteligent şi atractiv pentru că numai astfel vor stârni curiozitatea copiilor. Este necesar ca în toate şcolile publice din ţara asta să fie afişe prin care părinţii să fie informaţi că religia nu este materie obligatorie. E momentul ca dictatura majorităţii să înceteze.

Prestigiul Bisericii în sondaje nu înseamnă nimic, câtă vreme nu e acoperit de credinţa cinstită, în limitele statului de drept şi ale democraţiei. Atâta vreme cât la ora de religie se face îndoctrinare, şi nu educaţie religioasă, e greu de crezut că elevii vor deveni mai buni, mai toleranţi, mai puţin violenţi. Dacă ne uităm puţin la ce se întâmplă în şcolile româneşti după aproape 20 de ani de la reintroducerea religiei ca materie de studiu, s-ar putea să ne schimbăm opinia…

Ora de religie pare să nu fi modificat statisticile cruzimii şi ale delincvenţei juvenile, nu i-a făcut mai responsabili pe membrii găştilor dintre blocuri şi nici pe dealerii de droguri. Unde e caritatea creştină? Deocamdată în stadiu de proiect.

Ar trebui de fapt să ne hotărâm ce vrem. Vrem să le transmitem copiilor noştri o doctrină în orele de religie sau un fapt de civilizaţie şi spiritualitate? Să-i manipulăm, ori să-i educăm?