Relatiile transatlantice - in curs de redefinire

* Condoleezza Rice le-a spus europenilor ce asteapta America de la ei * George W. Bush va veni in Europa sa primeasca raspunsul

Secretarul de stat al SUA, Condoleezza Rice, s-a intors, ieri, la Washington, din turneul prin Europa, cu constiinta datoriei implinite: a reusit sa reinnoade relatiile cu partenerii europeni incomozi, asigurandu-se, in acelasi timp, ca acestia au inteles ce asteapta America de la fiecare in parte. In primul rand, aliatilor din NATO li se cere o contributie mult mai substantiala la campania din Irak; cei care, din motive care nu au mai fost discutate cu aceasta ocazie, se incapataneaza sa nu trimita trupe in zona, pot ajuta la "pacificarea" Irakului cu bani si specialisti pentru instruirea fortelor irakiene. Fondurile internationale pentru securizarea Irakului trebuie sa fie consistente, nicidecum simbolice. Deocamdata, nu s-au anuntat cifre concrete, asemenea anunturi urmand sa fie facute la summitul NATO din 22 februarie, la care va participa insusi presedintele George W. Bush. In al doilea rand, partenerii europeni ai SUA trebuie sa aiba o atitudine mai intransigenta fata de Iran si sa exercite presiuni mai puternice asupra guvernului de la Teheran, pentru ca acesta sa renunte de bunavoie la programul de imbunatatire a uraniului. Condoleezza Rice a lasat sa se inteleaga ca Statele Unite nu sunt de acord cu modul in care se poarta negocierile intre asa-numitul grup UE3 (Marea Britanie, Franta si Germania) si Iran in aceasta privinta. Ea considera ca iranienilor nu li s-a explicat destul de clar ca negocierile nu se pot prelungi la nesfarsit si ca, daca nu se dovedesc destul de flexibili, vor avea de infruntat sanctiunile ONU. In timpul discutiilor din ultima saptamana, sefa diplomatiei americane a luat pulsul omologilor sai europeni, incercand sa stabileasca cat de dispusi ar fi acestia sa convoace o reuniune a Consiliului de Securitate pe tema Iranului si, mai mult, sa voteze chiar sanctiuni impotriva guvernului de la Teheran. Aparent, nici oficialii francezi, nici cei germani, nici chiar cei britanici n-au parut de acord cu adoptarea liniei dure fata de statul islamic. Ei par sa fi rasuflat usurati, totusi, ca nu s-a pus, nici un moment, problema atacarii Iranului, asa cum s-a tot vehiculat in ultima vreme. Cata vreme se mai discuta despre dezarmarea nucleara in termeni diplomatici, inca mai sunt sperante de evitare a unui nou conflict in zona. Nici in privinta contributiei la securizarea Irakului dna Rice n-a primit raspunsuri prea entuziaste de la toti interlocutorii. Ea a recunoscut ca "o serie de tari au acceptat imediat propunerea, in timp ce altele se mai gandesc". Franta si Germania, de exemplu, care au acceptat sa antreneze cate 1 500 de militari irakieni fiecare, nu considera necesar sa mai contribuie si la fondurile pentru securizarea Irakului... Prea mult timp de gandire nu mai au europenii: ei trebuie sa dea un raspuns clar la summitul NATO din 22 februarie. Atunci va fi mai clar in ce directie evolueaza Alianta: spre refacerea unitatii pierdute in timpul campaniei din Irak sau, dimpotriva, spre noi dispute si rivalitati.