Regulile reuşitei unui cuplu fericit

Încetarea vieţii sexuale înseamnă sfârşitul vieţii de cuplu sau este doar un nou început al vieţii în doi? Apariţia copiilor provoacă o ruptură reală? La aceste întrebări au

Încetarea vieţii sexuale înseamnă sfârşitul vieţii de cuplu sau este doar un nou început al vieţii în doi? Apariţia copiilor provoacă o ruptură reală? La aceste întrebări au încercat să răspundă mai mulţi specialişti în psihologia cuplului.

Statisticile europene din ultimii ani arată că durata medie de viaţă a unei căsnicii nu depăşeşte patru-cinci ani. În cele mai multe cazuri, după câţiva ani, relaţiile dintre parteneri se rezumă strict la un soi de parteneriat de convivialitate.

Bărbaţii, dar mai ales femeile, gândesc în mod greşit că anii de căsnicie sau naşterea unui copil echivalează cu încetarea sau scăderea în intensitate a relaţiei sexuale dintre parteneri. Unele acceptă acest lucru ca pe ceva de la sine înţeles, în timp ce altele se simt frustrate când pasiunea scade şi vor să o reînvie.

"Fiind o componentă a relaţiei de cuplu, latura sexuală depinde, evident, de ambii parteneri şi ca urmare, după ce relaţia sexuală se întrerupe, viaţa de cuplu poate continua neschimbată doar dacă ambii parteneri nu se simt frustraţi de această situaţie", susţin John M. Gottman şi Nan Silver, autorii unei lucrări intitulate

"Cuplurile fericite au secretele lor: Cele şapte reguli ale reuşitei". John Mordechai Gottman este un reputat specialist american în psihoterapie de cuplu, cercetările sale fiind recompensate cu mai multe premii acordate de asociaţii şi institute din Statele Unite ale Americii.

Există oameni care nu simt lipsa actului sexual şi alţii care sunt tentaţi să caute acest lucru în altă parte. Când cei doi parteneri nu percep la fel lipsa vieţii sexuale apar tensiuni nedorite şi conflicte care schimbă radical viaţa cuplului şi pot duce chiar la despărţire.

Problemele din viaţa sexuală se reflectă în relaţia de cuplu, dar, în aceeaşi măsură, pot fi exteriorizări ale unor probleme de alt gen - fie ale fiecărui partener în parte, fie ale relaţiei ca atare. Schimbarea locului de muncă, lipsa banilor sau copiii pot exercita presiuni care duc la blocaje şi pe plan sexual. "Relaţia sexuală presupune însă şi o doză de mister. A-ţi cunoaşte foarte bine partenerul poate fi riscant, întrucât s-ar putea ca, la un moment dat, să nu te mai simţi atras de el", afirmă cei doi autori amintiţi mai înainte.

Prietenia este un lucru bun într-un cuplu, dar cu oarecare limite. Când partenerii trec împreună peste o mulţime de greutăţi şi ajung să-şi cunoască toate punctele slabe, este posibil ca vraja să se destrame, iar relaţia sexuală să aibă de suferit. Poate interveni rutina, plictiseala, iar, în cele din urmă, relaţia sexuală se poate reduce la o datorie pe care cei doi o îndeplinesc sau nu, un exerciţiu fizic de rutină. Aceasta deşi cei doi se iubesc în continuare şi îşi doresc ca relaţia să meargă bine.

Comunicarea dintre parteneri

Viaţa de cuplu presupune comunicare, respect reciproc, apropiere sufletească şi, în plus, intimitate fizică. Din cauză că fiecare are propriul nivel energetic şi diferite intensităţi ale libidoului, în viaţa sexuală a oricărui cuplu există suişuri şi coborâşuri, momente "fierbinţi", dar şi momente de stagnare. Intimitatea dată de relaţia sexuală este foarte importantă, atât pe plan fizic, cât şi pe plan psihic.

Soluţia problemelor care apar în cazul încetării relaţiei sexuale în cuplu constă în comunicarea dintre parteneri. Nu este nimic ruşinos în a recunoaşte că există o problemă de ordin sexual. Comunicarea permite întelegerea dorinţelor şi nevoilor celuilalt, adaptarea reciprocă şi apropierea spirituală, care, uneori, înlesnesc atât de mult apropierea fizică. Este de preferat să înţelegem care sunt problemele partenerului, în loc să exercităm asupra lui presiuni sexuale.

Apariţia copiilor, un moment stresant

Specialiştii în psihologia cuplului din întreaga lume sunt de acord că cel mai stresant moment din viaţa unui cuplu apare după naşterea copilului sau a copiilor. Atunci când proaspăta mămică este deja obosită după sarcină şi naştere, cei doi parteneri sunt lipsiţi de experienţă, iar micuţul are nevoie de atenţie 24 de ore din 24, părinţii nu mai au timp şi energie să se alinte, să facă dragoste sau să-şi manifeste iubirea în vreun fel.

Un articol al dr. Elen Kreidman, publicat de "Discovery Health", dezvăluia modalităţile prin care părinţii pot avea o viaţă de cuplu fericită, chiar dacă au un bebeluş de crescut. Pentru că, după naştere, libidoul femeii este, în general, mai scăzut şi se adaugă oricum oboseala şi stresul legate de rolul de mamă pe care şi-l asumă, interesul ei pentru partener scade şi, implicit, relaţia sexuală pierde din intensitate sau chiar încetează. Bărbaţii înţeleg mai greu acest lucru şi se simt respinşi sau chiar geloşi pe noul membru al familiei, care absoarbe energia şi atenţia partenerei.

Într-o asemenea situaţie, este nevoie de multă răbdare, tact şi tandreţe din partea lui pentru a putea reînvia interesul partenerei. Primul obstacol, după apariţia unui copil în familie, este dificultatea de a combina rolul de părinte cu cel de partener atractiv din punct de vedere sexual. Cuplul tinde să devină mai degrabă un parteneriat în care sexul este doar o obligaţie conjugală.

Un prim pas în a depăşi acest obstacol este să nu vă adresaţi partenerului cu diminutive de genul "tati" sau "mami" pentru că va fi foarte greu să vă mai simţiţi sexy şi atrăgători în această postură. Folosiţi mai degrabă poreclele tandre pe care vi le adresaţi reciproc înainte de a deveni părinţi. Şi poate ar fi bine să nu le uitaţi pe cele cu conotaţii sexuale. Al doilea obstacol este obişnuinţa, siguranţa că celălalt va fi alături, indiferent de comportamentul pe care îl adoptaţi.

"În plan sexual, această <> a pulsiunilor este dezastruoasă", susţin John Gottman şi Nan Silver. Tensiunea de dinaintea actului sexual creează acel liant al cuplului solid. De la neglijarea acestor momente porneşte destrămarea sau, dimpotrivă, refacerea unui cuplu, afirmă autorii.

Tocmai de aceea, când celălalt vine de la serviciu, opriţi-vă un minut din activităţile domestice şi sărutaţi-vă partenerul, în semn de bun venit. Îl veţi face să se simtă important şi iubit. Oboseala din timpul săptămânii vă lasă fără energie şi de multe ori sexul devine o simplă afacere care ţine mai mult de reglarea unor necesităţi fiziologice decât de pasiune şi amor.

De aceea, este bine ca un cuplu "cu vechime" să petreacă singur măcar o noapte în fiecare săptămână şi un weekend la fiecare trei luni. O altă problemă apare atunci când părinţii renunţă să mai iasă împreună în oraş.

De cele mai multe ori, tot oboseala este responsabilă. Astfel de intermezzo-uri, care întrerup monotonia vieţii domestice, revigorează tonusul relaţiei, afirmă psihologii americani. În timp, aceste ieşiri oferă un suport moral important ambilor parteneri care nu au astfel senzaţia că viaţa lor şi tinereţea au luat sfârşit odată cu naşterea copilului.

De asemenea, îndatoririle casnice trebuie divizate cât mai judicios între cei doi, în aşa fel încât să nu existe sentimentul că unul din ei este nedreptăţit. Dacă totuşi numai unul dintre parteneri trebuie să se ocupe de casă, este bine să-şi stabilească o oră limită până la care face tot ce poate. După ora respectivă este timpul pentru odihnă, iar restul trebuie lăsat pentru a doua zi.

Cu cât reuşiţi să vă menţineţi oboseala la un nivel mai scăzut şi să-i acordaţi mai multă atenţie partenerului dumneavoastră, cu atât mai mult veţi avea parte de o viaţă de familie mai fericită şi mai multă energie pe care să o dedicaţi vieţii sexuale.

Relaţia sexuală presupune şi o doză de mister. A-ţi cunoaşte foarte bine partenerul poate fi riscant, întrucât s-ar putea ca, la un moment dat, să nu te mai simţi atras de el.
John-M Gottman şi Nan Silver,
psihologi