Regele Mihai conducea maşina de la şase ani
0
Încă din copilărie, Mihai I era pasionat de tehnică. Prima şi marea sa pasiune a rămas automobilul. În primii ani de viaţă, de educaţia Principelui Mihai s-a ocupat Regina-Mamă Elena.
Din prima copilărie a rămas cu câteva principii după care s-a ghidat întreaga viaţă: existenţa în acord cu morala creştină şi respectul faţă de cei mulţi. „Nu înseamnă că, dacă te afli într-o poziţie excepţională, trebuie să îi tratezi de sus pe ceilalţi", a detaliat al patrulea suveran al românilor, în dialogul cu Philippe Viguié Desplaces, învăţăturile primei copilării.
Pentru viitorul suveran, Principesa Elena a preferat sistemul de educaţie englez celui german. Norme de conduită a mai deprins viitorul rege şi de la guvernanta englezoaică, Miss St. John. Totuşi, când a revenit în ţară, Carol al II-lea a fost de părere că fiul său era timorat şi intimidat de severitatea bătrânei guvernante, scrie Eugeniu Buhman în memorii („Patru decenii în serviciul Casei Regale a României. Memorii, 1898-1940", Sigma, Bucureşti, 2006).
Prima domnie a coincis cu anii ciclului primar. În locuinţa din Bulevardul Kiseleff, pentru educaţia micului rege se amenajase sumar o sală de clasă. Acolo venea în fiecare zi colonelul Traian Grigorescu, primul său dascăl. Lecţii de limba franceză lua cu un profesor de la Institutul Francez.
Şcoala specială a Voievodului Mihai
Întors în ţară şi în viaţa copilului după o absenţă de cinci ani, Regele Carol al II-lea a intervenit şi în programul şcolar al fiului său. În opinia părintelui, copilul era lipsit de vlagă, de vitalitate şi de tovărăşia celor de vârsta lui. Regele Carol a rezolvat problema într-un mod catalogat de Mihai I drept „original". Pentru educaţia Principelui moştenitor, a organizat o şcoală la Palatul Regal din Calea Victoriei. În total 11 copii, cei mai buni la învăţătură, selectaţi din toate regiunile ţării şi din toate stările sociale. Voievodul Mihai a fost coleg cu câţiva copii de ţărani, dintre care unul era maghiar, altul german, şi cu fiul unui mecanic de locomotivă. În rest - fii de industriaşi, proprietari de pământ, ofiţeri.
Mircea Ionniţoiu, fiul proprietarului librăriei „Cartea Românească", a descris într-un volum de amintiri prima întâlnire cu ilustrul său coleg („Amintiri şi reflecţiuni", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993). „Am fost înştiinţaţi să ne prezentăm la Palat, la intrarea din strada Sf. Ionică în ziua de 30 ianuarie 1933. (...) Am stat cu toţii câteva minute într-o tăcere stângace, fiind cu toţii tineri sfioşi, impresionaţi de locul unde ne aflam şi ştiind că vom deveni colegi cu unii dintre ei. Ne-a vorbit întâi generalul Grigorescu despre rostul acestei reuniuni şi că nu sosiseră toţi cei aleşi, unii candidaţi veneau din provincie. Ne-a spus că în curând va veni şi Voievodul Mihai căruia vom fi prezentaţi. Ne-a spus cum să ne purtăm. Ne-am aliniat cu toţii după înălţime şi am aşteptat cu înfrigurare apariţia posibilului coleg. Atmosfera acestei adunări nu s-a încălzit cu apariţia ilustrului personaj, care era şi el timid. Ne-a strâns la fiecare mâna, la care noi am răspuns fiecare cu un protocolar «Să trăiţi, Măria Ta!», după cum fusesem sfătuiţi şi ne-am spus numele şi liceul nostru".
Programa fusese compusă de Regele Carol, după modelul francez. În cursul celor opt ani, cât au durat cursurile, la şcoala de la Palat au predat specialişti reputaţi, din toate disciplinele şcolare, precum Nicolae Iorga, Al. Tzigara-Samurcaş, George Oprescu, Florica Muzicescu, Alexandru Rosetti, Simion Mehedinţi, P.P. Panaitescu, Perpessicius şi alţii. „Aveam cursuri de la 8 la 12 şi de la 14 la 16", a rememorat Mihai I amintiri din anii de şcoală în dialogul cu Philippe Viguié Desplaces („O domnie întreruptă." Convorbiri cu Philippe Viguié Desplaces, Editura Libra, Bucureşti, 1995). „Sala noastră de clasă fusese amenajată în afara Palatului, dar în cadrul domeniului. În recreaţie, ne jucam împreună în parc. Eram considerat ca un elev printre ceilalţi, iar colegii mei mă strigau pe numele mic". În luna octombrie, întreaga şcoală se deplasa cu trenul regal şi ţinea cursurile undeva, în ţară, într-un loc potrivit pentru lecţiile de istorie, de geografie sau de ştiinţe.
Bacalaureat în vremuri grele
Moştenitorul tronului şi clasa lui au susţinut Bacalaureatul în iunie 1940. „Mare emoţie la copii", nota Carol al II-lea în jurnal („Între datorie şi pasiune." Însemnări zilnice, Vol. II, (1939-1940), Casa de editură şi presă „Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1996). Ultima zi de examen a fost 27 iunie. Pentru eveniment, Principele moştenitor pregătise un mic discurs. Dimineaţa, la ora 2.00, de la Moscova se primise ultimatumul prin care sovieticii cereau Basarabia şi nordului Bucovinei.
Începutul sfârşitului pentru regimul lui Carol, care avea să abdice peste nici trei luni. „Şi astăzi trebuia să fie zi de mare bucurie, a Bacalaureatului lui Mihăiţă", scria Carol în jurnal." Început la 8, am putut să asist trei sferturi de ceas şi am constatat că toţi copiii au răspuns foarte frumos. Şedinţa era solemnă, toţi băieţii în frac".
Ofiţer al armatei române
Conform tradiţiei, băieţii din familia regală primeau şi educaţie militară. De pildă, Nicolae, unchiul lui Mihai I, a urmat cursurile prestigioasei Şcoli de ofiţeri Eton, din Marea Britanie. Moştenitorul tronului României a fost înscris iniţial la şcoala militară de la Târgovişte. „Tatăl meu m-a înscris apoi în una sau două alte şcoli militare", şi-a amintit suveranul, „unde însă nu m-am dus niciodată, pentru că se aflau prea departe de Capitală. Efectuam totuşi exerciţii, pentru a mă familiariza cu mecanismele şi cu organizarea armatei. Am avansat în felul acesta prin mai multe grade inferioare, înainte de a fi numit ofiţer". La 16 ani, a primit gradul de sublocotenent de infanterie şi a fost încadrat în Batalionul I Vânători de Munte de la Sinaia. Pasionat de tehnică, şi-ar fi dorit să fie încadrat la aviaţie.
La Bucureşti, moştenitorul tronului efectua exerciţiile militare în Batalionul Gărzii Regale de la Palat. „Raporturile mele cu ceilalţi ofiţeri erau întru câtva false. Deşi aveam un grad inferior celui al multora dintre ei, făceam totuşi parte din Familia Regală. Exista deci o diferenţă de tratament între ceilalţi şi mine. Astfel, eu nu veneam în fiecare zi la cazarmă. Când era vorba însă de exerciţii de tir, de exemplu, ne aflam toţi la egalitate, fie că eram, fie că nu eram Prinţ moştenitor. Aceasta mi-a permis să întâlnesc români provenind din orizonturi destul de diferite. În zilele de manevre, mergeam împreună, mâncam la aceeaşi masă, discutam. Din păcate, condiţia mea regală îi impresiona, probabil, sau îi inhiba pe acei spioni pe care tatăl meu îi punea pe urmele mele. Discuţiile noastre se limitau, în general, la probleme de ordin militar".
" Mihai vine în toate zilele în cancelaria noastră, mai fumează câte o ţigaretă pe ascuns, când se poate. Găseşte că cel mai nimerit este biroul meu american, dar nu se gândeşte că-l trădează fumul care iese! Într-o zi s-a amuzat să mă deseneze cum lucrez la maşina de scris. Am păstrat ca amintire acest cap d'operă artistic! Copilul e drăguţ şi blând. "
Eugeniu Buhman
secretar particular al regelui Carol al II-lea
" Într-o zi, în vara lui 1932, mama a plecat... Nu îmi aduc aminte exact data, îmi amintesc doar un gol imens. Deoarece relaţiile dintre noi erau mai mult decât cele dintre o mamă şi fiul său, fiind singura persoană în care aveam încredere deplină. Discuţiile dintre noi erau de o sinceritate totală. "
Regele Mihai I
" Mai mult, dacă din întâmplare aveam de îndeplinit obligaţii oficiale în timpul călătoriilor mele în Italia, mama nu avea dreptul să mă însoţească. În ochii Bucureştiului, ea nu avea statutul de personaj oficial. Această ostracizare în care o menţinea tatăl meu, în pofida distanţei, mă sfâşia. "
Regele Mihai I
11 colegi a avut Regele Mihai în şcoala special înfiinţată de Carol al II-lea la Palatul din Calea Victoriei, în anul 1933.
16 ani avea Mihai I când a primit gradul de sublocotenent de infanterie şi a fost încadrat în Batalionul I Vânători de Munte de la Sinaia.
1940 este anul în care viitorul suveran a susţinut examenul de Bacalaureat.
Vacanţele la Mamaia
Vara şi iarna, familia regală se muta la reşedinţa de la Sinaia. De aici, în anotimpul cald, se pleca un timp pe malul Mării Negre. Regina Maria prefera Balcicul, dar ceilalţi membri ai familiei regale, inclusiv Elena a Greciei şi Principele Mihai, mergeau mai cu seamă la reşedinţa de la Mamaia. „Mihai, Sitta (aşa era apelată în familie mama Regelui Mihai, n.n), Elisabeta (n.r. - mătuşa paternă a regelui), George (n.r. - Regele Greciei) şi Niculae (n.r. - unchiul Regelui, membru al Regenţei) sunt la Mamaia", scria Principesa Ileana diplomatului Radu Cuţarida.
La mare, în prima vară ca Rege Fotografii: Realitatea ilustrată
Nenumărate fotografii din epocă îl arată pe micul suveran relaxându-se în voia valurilor. În vara lui 1928, micul Rege l-a avut ca oaspete şi companion de joacă pe vărul său din partea mamei, Filip, principe al Greciei. „În bătaia vântului şi a valurilor spumoase ce ating în treacăt atât ţărmul fin, cât şi pe Regele acestei ţări, se joacă graţios pe întinsul nisip al Mamaiei, descrie un reportaj din «Realitatea ilustrată» vacanţa la mare a Regelui Mihai. Singur, în costumul obişnuit al băilor, tras pe un corp înroşit până la negru de binefăcătoarele raze ale soarelui, micul monarh sapă din zori şi până-n amurg, cu lopăţica-i de tinichea în dunele nisipoase ce-i înconjoară corpul regesc. Alături de dânsul, cu grebla-n mână, îşi nivelează un loc blondul Filip, micul Principe al Greciei, vărul suveranului". După plecarea mamei sale, tânărul Mihai mergea de două ori pe an să o viziteze. Vara, la Florenţa, unde Elena a Greciei îşi luase reşedinţa, iar în sezonul rece la Londra. De la Florenţa, şi-a amintit peste ani suveranul, călătoreau prin Italia.
De Crăciun, în familia regală se decora bradul. Cât a trăit Regele Ferdinand - la Cotroceni. În prima domnie a lui Mihai I, cât a locuit cu mama sa la palatul din Bulevardul Kiseleff, pomul de Crăciun se decora la reşedinţa micului suveran. Carol al II-lea locuia în Bucureşti la Palatul de pe Calea Victoriei. Acolo se orna şi bradul, iar pentru Sărbătorile de iarnă, Carol al II-lea şi fiul lui plecau la Sinaia.
Trenuleţul electric
La aniversarea din 1928, fotografia Regelui s-a aflat pe coperta revistei „Realitatea ilustrată“ Foto: Realitatea ilustrată
Singurătatea puterii i-a marcat copilăria Regelui Mihai. Restricţiile impuse capetelor încoronate, dublate de firea melancolică a celui de-al patrulea Rege al românilor, l-au ţinut departe de năstruşniciile specifice vârstei mici. În lectură paralelă, copilăria lui Nică a lui Ştefan a Petrei din Humuleşti pare incomparabil mai colorată de pozne decât viaţa micului prinţ. „Mai era, de asemenea, o grădină în care mă jucam uneori (n.r. - la Palatul din Kiseleff), şi-a amintit regele. Singur, de cele mai multe ori... Rareori, tovarăşi de joacă îmi erau fiii sau fiicele invitaţilor Palatului. Mama mea beneficia măcar de compania doamnelor sale de onoare. Aveam câteodată pe lângă mine un aghiotant, ofiţeri care mă însoţeau, pe rând, în timpul ieşirilor oficiale, însă evident ei nu îi înlocuiau pe camarazii de vârsta mea".
Din copilărie, Mihai I a fost pasionat de tehnică. Prima şi marea pasiune a rămas, până astăzi, automobilul. „Am fost întotdeauna pasionat de automobile", mărturisea Mihai I. „Aproape că s-ar putea spune că m-am născut cu mâinile pe volan, căci am început să conduc în 1927, la vârsta de 6 ani! La început în parcul închis, apoi pe câmp, prin micile sate sau pe plajă, când eram cu mama la mare. Eram aşezat pe genunchii şoferului pentru că nu puteam ajunge la pedale, dar făceam schimbările de viteză şi mânuiam singur volanul". Când a împlinit 16 ani, principele moştenitor a primit gradul de ofiţer. Cu acest prilej, a primit cadou din partea guvernului o maşină Jaguar, primul automobil al Regelui Mihai. Peste ani, fostul proprietar a revăzut maşina pe străzile Parisului. Fusese cumpărată de un colecţionar.
Vânătoare şi echitaţie
La împlinirea vârstei de şapte ani, în 1928, „Realitatea ilustrată" a titrat că Maiestatea Sa a primit cadou un trenuleţ electric. Acelaşi dar, susţine Eugeniu Buhman, îi fusese trimis din exil şi de tată. Apropiat de Carol al II-lea şi foarte critic cu Regina-Mamă Elena, Buhman scrie în memorii că micul Rege nu şi-a primit cadoul. „După ce ne-am înapoiat de la Sinaia, pe la mijlocul lui ianuarie (n.r. - 1930), Regele a descoperit pe undeva la Palatul din Şoseaua Kiseleff, un depozit întreg de lăzi cu jucării pe care le trimisese Regele lui Mihai pe când era încă la Paris, în cursul anilor, şi pe care mama le-a dosit şi nu le-a dat niciodată copilului. Noi am acoperit întregul parchet al sălii de dans din Palat cu conţinutul unei lăzi conţinând o staţie de cale ferată, cu şine, macarale, depozite, felinare, semnale, vagoane, locomotive etc. Am chemat un mecanic care a lucrat vreo trei zile pentru a pune în mişcare această instalaţie. Mă uitam la ea şi mă gândeam cât trebuie să fi cheltuit tatăl pentru a face o bucurie băiatului".
Principele moştenitor îl însoţea pe Carol al II-lea la vânătoare. În timp, după propriile mărturisiri, ajunsese un vânător destul de bun. În copilărie, a luat şi lecţii de echitaţie. A mai jucat polo, un sport care-i plăcea, după cum i-a mărturisit lui Philippe Viguié Desplaces. Juca în insula Brioni, unde călătorea în vacanţele petrecute cu Regina Mamă.
Cum îl aniversează Casa Regală pe Mihai I
Casa Regală a României organizează, până la 10 noiembrie, o serie de activităţi pentru a marca, aşa cum se cuvine, jubileul de 90 de ani al Maiestăţii Sale Regele Mihai I. Printre personalităţile care vor participa la ceremonii se numără Alteţa Sa Regală Principele Nicolae şi membrii ai Familiilor Regale din Europa şi Asia. De asemenea, potrivit directorului de Protocol al Casei Regale, Sandra Gatejeanu Gheorghe, Maiestatea Sa va oferi Parlamentului României un bust al Regelui Carol I, pentru a aminti de momentul în care România a obţinut independenţa, dar şi de prima constituţie a României, din anul 1866.
Vă prezentăm principalele evenimente, conform informaţiilor furnizate de Casa Regală:
21 octombrie, ora 11.00, Muzeul Naţional de Istorie al României - Lansarea volumului „Anul Regelui" (participă Alteţele Lor Regale Principesa Margareta, Principele Radu şi Principele Nicolae).
22 octombrie, ora 10.00, Palatul Elisabeta - Maiestatea Sa va primi delegaţia Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi delegaţia Şcolii generale „Regele Mihai" din Bucureşti.
23 octombrie, ora 16.00, Palatul Elisabeta - Maiestatea sa va primi titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Kromeríž (Cehia).
24 octombrie, ora 18.00, Ateneul Român - Gala anuală a Fundaţiei Principesa Margareta a României (participă Maiestatea Sa Regele Mihai şi Familia Regală a României).
25 octombrie, ora 10.00, Sala de plen a Parlamentului României - Maiestatea Sa se va adresa românilor de la tribuna Parlamentului.
25 octombrie, ora 19.00, Opera Naţională din Bucureşti - Spectacol de gală al soliştilor Nelly Miricioiu, Teodor Ilincăi şi Vlad Miriţă (participă Maiestatea Sa Regele Mihai I şi Familia Regală a României).
10 noiembrie, ora 18.00, Palatului Elisabeta - Seara Palatului Elisabeta dedicată Şcoli Naţionale de Studii Politice şi Administrative (participă ASR Principesa Margareta şi ASR Principele Radu).
Românii pot participa la ceremoniile de la Muzeul Naţional de Istorie şi de la Opera Naţională Bucureşti (în parcul din faţa Operei vor fi instalate ecrane şi un sistem de amplificare, spectacolul putând fi urmărit de 5.000 de persoane).
Citiţi programul complet al manifestaţiilor pe www.adevarul.ro.
Se încarcă comentariile...
