Reforma fata cu reactiunea

Mai zilele trecute, ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, anunta ferm ca, daca nu vor fi privatizate pana la sfarsitul lunii viitoare, societati cu pierderi precum Tractorul, Roman, ARO Campulung si

Mai zilele trecute, ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, anunta ferm ca, daca nu vor fi privatizate pana la sfarsitul lunii viitoare, societati cu pierderi precum Tractorul, Roman, ARO Campulung si Rocar vor trebui inchise. Din punct de vedere economic, aceste masuri sunt pe deplin justificate si ar reprezenta certificatul de deces pentru niste societati care, desi aflate in moarte clinica, continua sa inghita bani de la buget. La scurt timp dupa anunt, deputatul PSD Constantin Nita de la Brasov sare ca ars si nu gaseste ceva mai bun de facut decat sa-l ia peste picior pe seful Finantelor, acuzandu-l ca "nu stie ce vorbeste". Si, alaturi de acesta, apare corul celor ce asteapta investitori pe cai albi, sa le cumpere societatile care de ani buni nu fac decat sa traiasca din impozitele si taxele platite statului de catre contribuabili. Situatia este emblematica pentru Romania de azi. Parlamentarul in cauza este exponentul perfect al omului PSD din teritoriu, pentru care mult mai importante sunt aranjamentele sale pe plan local, amenintate de astfel de masuri drastice, decat reforma economica. Daca largim cadrul, apare un PSD intr-o campanie electorala precoce, fortat sa joace la doua capete. Impins de la spate de FMI, Banca Mondiala si, mai ales, de negocierile cu Uniunea Europeana sa ia masuri de relansare economica, partidul de guvernamant nu se sfiieste totusi sa anunte masuri politice care duhnesc a populism. In urma cu mai putin de o luna, PSD a anuntat o lista de pomeni in toata regula, care dau bine la populatia saracita. Multi s-or fi bucurat cand au auzit ca partidul va dubla pensiile agricultorilor, ca taranii vor primi cate doua milioane de lei pentru fiecare hectar de teren arabil, ca se vor introduce cupoanele pentru caldura, ca vor creste alocatiile pentru copiii nevoiasi si se va incheia recorelarea pensiilor. De unde insa fonduri pentru atatea masuri? O intrebare la care nici un oficial guvernamental nu a putut raspunde cu argumente clare, multumindu-se sa dea doar asigurari ca banii exista. Poate ca de aici batalia cu Fondul pentru majorarea deficitului bugetar, succes care i-ar fi asigurat Guvernului o marja confortabila de manevra politica. Pe de alta parte, merita apreciate si incurajate masurile incluse in proiectul de Cod Fiscal: cote reduse de TVA pentru medicamente, proteze, carti sau difuzare presa, deductibilitati la plata impozitului pe venit pentru reabilitarea termica a locuintei si asigurarea acesteia sau unele facilitati la plata impozitului pe profit. Agreate de FMI, acestea sunt intr-adevar niste masuri de relansare reala a economiei. Chiar si reducerea cu 3% a CAS-ului incepand de anul viitor poate fi considerata o masura de stimulare a fortei de munca, in incercarea de a-i determina pe o parte din cei ce lucreaza la negru sa iasa la lumina si sa plateasca impozite. In plus, reducerea preconizata poate fi considerata inca un pas pentru micsorarea presiunii asupra fortei de munca, dupa ce aceasta a fost marita fortat cu 18% in anul 1998. Numai ca pana la anul, cand vor fi aplicate aceste masuri, romanii vor avea de infruntat in aceasta toamna un nou val de scumpiri la gaze si electricitate. Asa ne cere FMI-ul - incearca sa se justifice oficialii guvernamentali. Ce nu spun acestia este ca FMI cere de fapt niste lucruri absolut necesare din punct de vedere economic. Aceste scumpiri ar fi trebuit facute de mai multa vreme si ele ar fi avut efectul unui bisturiu care sa curete economia de societatile ineficiente. Amanate prea mult, scumpirile vor transforma bisturiul intr-un satar care, inevitabil, va lovi si in populatie. Ani de zile gazele au fost vandute de multe ori chiar sub pretul de cost. Pe motiv ca practica o politica sociala, guvernantii au incercat sa tina astfel in viata niste intreprinderi care oricum nu-si plateau utilitatile nici la preturile subdimensionate. In schimb, prin aceasta politica, Guvernul a subventionat, de exemplu, activitatea unui producator occidental de, sa zicem, anvelope care foloseste gaz romanesc, asigurandu-i acestuia un profit la care nici nu visa in tara-mama. La fel, scumpirea energiei electrice, solicitata de catre FMI, este o masura pur economica. Impactul social se va datora nu FMI-ului, ci guvernantilor care nu au tinut pana acum cont de piata si au tolerat un pret "convenabil" , in special pentru intreprinderile cu pierderi, care oricum nu plateau stiind ca nu patesc nimic. Si e greu de crezut ca astfel de masuri vor fi duse pana la capat daca se mai trezeste din cand in cand cate un parlamentar PSD care sa spuna ca propriii sai ministri habar n-au ce vorbesc. Si dupa ce vom primi si ultimii bani de la FMI, guvernantii o vor lasa mai moale cu reforma, in asteptarea unei alte pomeni de la UE: certificatul de economie functionala de piata. Oricat incearca sa ne abureasca, oamenii Puterii stiu foarte bine ca nu vom avea o adevarata economie functionala de piata intr-un timp atat de scurt. Insa mesajul comisarului Verheugen - lasati baieti, chiar daca nu obtineti voi statutul, gasim noi o cale sa va integrati - pare suficient de linistitor pentru autoritatile romane. Si nu este exclus ca aceasta carte sa fie castigatoare, mai ales ca Occidentul nu-si doreste acum instabilitate economica si mai ales politica in aceasta zona a Europei. Ca multi romani vor ajunge astfel mai saraci decat si asa sunt, e doar un amanunt.