Reforma in administratie, un drum cu sapte obstacole

Capitolul privind reforma administratiei cuprinde sapte puncte, dar numai trei reprezinta noutati in domeniu. Acestea sunt: identificarea si separarea clara a competentelor in cadrul institutiilor

Capitolul privind reforma administratiei cuprinde sapte puncte, dar numai trei reprezinta noutati in domeniu. Acestea sunt: identificarea si separarea clara a competentelor in cadrul institutiilor strategice la nivel central - Cancelaria primului-ministru, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Administratiei si Internelor; inaintarea catre Parlament a legii privind statutul unui corp profesionist al prefectilor; inaintarea catre Parlament a legii privind descentralizarea. Celelalte puncte asumate de Guvern se refera la o strategie actualizata privind reforma in administratie, plasarea Institutului National de Administratie pe un loc central in relatia cu ministerele, sprijin pentru tinerii specialistii si o analiza pe Legea salarizarii, pentru includerea ei in Bugetul pe 2005. Separarea competentelor la nivel central se va realiza o data cu restructurarea Guvernului, moment programat saptamana viitoare. Uniunea Europeana a solicitat ca SGG, MAI si, in perspectiva, Cancelaria premierului sa nu aiba atributii similare pe diferite zone, astfel incat centrul de decizie sa ramana intr-un singur loc. Cat priveste prefectii, acestia vor avea o lege a lor, independent de Legea administratiei locale. Guvernul s-a angajat ca, din 2006, sa inceapa depolitizarea institutiei prefectului, astfel incat toti prefectii sa devina, in perspectiva, inalti functionari publici, organizati intr-o structura distincta, cu un corp de rezerva. Discutia despre depolitizarea prefectilor a revenit de cateva ori in decursul celor trei ani, insa Guvernul a preferat in cele din urma amanarea transformarii prefectilor in functionari publici, fiindca diminueaza considerabil influenta politica in teritoriu. Al treilea proiect nou priveste descentralizarea si se refera la serviciile publice, la cele de gospodarie comunala. Acestea figureaza si acum, pe hartie, ca fiind descentralizate, insa in practica raman aproape la fel de centralizate, din cauza conexiunilor economice care le ingradesc libertatea de miscare.