Reforma Politiei n-a trecut de Capatana

De cand se circula pe dreapta, Politia se tot jura ca nu are plan de amenzi. N-o avea echipajul ascuns la ciupeala, cu Vento-ul, in boscheti, dar iata ca s-au gasit o asociatie si trei firme

De cand se circula pe dreapta, Politia se tot jura ca nu are plan de amenzi. N-o avea echipajul ascuns la ciupeala, cu Vento-ul, in boscheti, dar iata ca s-au gasit o asociatie si trei firme care sa vina cu planuri de scos bani din betia vitezei. Ca si afacerea cu aparatele de facut fotografii pentru pasapoarte, programul Radarul incepe cu dispute si controverse. E drept ca, de data aceasta, suspectul principal este administratia locala, ce pare a avea cuvantul decisiv in proiect. Totusi, fiindca de instrumentele respective se vor folosi, pana la urma, agentii de circulatie, scandalul ofera un bun prilej de a pune in discutie reforma Politiei. Pana acum, problemele Justitiei, care ameninta integrarea europeana, au dus in plan secund problemele Politiei. Dar asta nu inseamna ca ele ar fi deja rezolvate. Orice s-ar spune, aici stam ceva mai bine decat bulgarii. Pana acum, la noi nu s-a auzit de soferi carora sa li se ceara 10 euro, de bucurie ca le-a iesit in cale politistul bulgar, langa Varna. O evaluare obiectiva a performantelor e insa greu de facut. Ministerul aplica, de la inceputul anului, standarde importate din Europa. Cu alte cuvinte, numara cate dosare a rezolvat fiecare cadru si le raporteaza la media comunitara. Subiectii controlului, de cealalta parte, sustin ca fac munca imposibil de normat, fiindca nu exista doua cazuri la fel. O alta grila se exprima in kilograme si centimetri de talie: comisarii care au castigat concursurile de sef la IJP, fara sa falsifice diploma, cum s-a intamplat la Brasov, isi suie pe cantar subordonatii. Cei care se califica la categoria "Sumo" sunt chemati in birouri sa dea piept cu vraful de dosare nerezolvate de pirpirii, care pirpirii sunt trimisi in strada, sa se mai intremeze, cu chitantierul. Deficitul de personal nu are cum sa fie acoperit chiar daca se dubleaza capacitatea celor doua scoli de politie si se mai construieste o academie, eventual particulara. Buni sau rai, cu burta sau platfus, astia sunt oamenii legii, cu ei trebuie sa defilam, fiindca altii nu au de unde sa apara peste noapte. Chiar daca ne primeste in 2007, Uniunea Europeana nu o sa trimita politisti nemti sa vegheze comisarii-sefi adormiti la locul accidentului, asa cum a facut-o grijuliul sergent de strada din Vaslui, zilele trecute. Occidentalii ne-au oferit modele, cum ar fi "civilizarea" Politiei, transformarea ei dintr-o organizatie de tip militar, ce raspunde la ordinele statului, intr-o institutie comunitara, aflata la dispozitia cetatenilor. Formal, cate ceva s-a rezolvat. Sectoristii au fost botezati politisti de proximitate, iar in prezent se chinuiesc sa treaca in subordinea primariilor. Nimic nu s-a schimbat, in fond. Benzina e la fel de putina ca inainte: de patrulari nu ajunge, iar urmariri ca-n filme nu pot fi vazute decat daca accepta hotii sa stea "piua", cat fac vardistii plinul, din banii personali. Legea ii apara mai degraba pe infractori, decat pe oamenii ei. Un glont tras pentru oprirea unei bande de rromi prinsi la furat inseamna o carte de telefon pe care politistul trebuie s-o scrie de mana, raport dupa raport. In zonele selecte, politistului nu i se da cu parul in cap, ci cu mobilul. Oricine e oprit de Politie, chiar inainte sa-si scoata buletinul, suna la celular. Fii de parlamentari, smecheri cu bani, rude de ministri... poti sa stii cu cine te pui? Sigur, mai conteaza si omul. Sunt destui politisti care nu-si bat joc de meserie, sunt si "comunitari" care nu tremura cand se rasteste la ei, din poarta vilei, un stab. Ei salveaza onoarea uniformei, dar nu pot schimba singuri o institutie. Pana una-alta, emblematic pentru relatia Politiei cu cetateanul ramane chestorul Capatana. Acesta a fost schimbat din fruntea Serviciului de pasapoarte din Capitala, dupa un scandal implicand 3.000 de euro, spaga. Anchete, declaratii, filaje si cine mai stie ce tehnici de investigatii s-au pus la bataie pentru "decapitarea" lui Capatana. Bani si timp cheltuiti aiurea: omul trebuia schimbat cu ani de zile inainte, ba chiar si pedepsit pentru umilintele la care ii supunea pe bucuresteni. Primarii, care depind de votul urbei, au mai miscat una-alta. Pentru impozitele locale nu se mai sta la coada, pentru autorizatii se incearca, ici-colo, proiecte-pilot. La permise, inmatriculari auto si pasapoarte e jale. Nimic nu s-a schimbat dupa ce, formal, aceste departamente au trecut in subordinea administratiei locale. Comisarul Capatana, ca un profesionist ce se afla, ar fi trebuit sa iasa la raport in fata cetatenilor si sa spuna ca guvernul, primaria sau sefii directi il impiedicau sa-si faca meseria, adica sa ofere in conditii civilizate, publicului, serviciile pentru care era platit, fiindca guvernului si primarilor putin le pasa ca Pasapoartele n-au sedii si nici personal. Dovedind ca a ramas un militar disciplinat, el n-a vorbit in front. Unde mai pui ca haosul de la ghisee ii putea baga, pe tacutelea, si niste euro in buzunar. Astazi, ministrul Politiei este, dupa model european, si cel al Administratiei locale. Pana acum, nici un primar n-a iesit din biroul d-lui Blaga convins de necesitatea sprijinirii politistilor. In schimb, Politia a salutat, cu mana la chipiu, propunerea administratiilor de a umple orasele cu radare, fara licitatie.