Recomandarea inceperii negocierilor de aderare cu Turcia - plina de derogari si capcane

Conform clauzei permanente de salvgardare, turcii nu vor avea niciodata dreptul sa lucreze liber in Uniune

Senzatia sezonului la Bruxelles este, fara indoiala, unda verde data de Comisia Europeana inceperii negocierilor de aderare cu Turcia. Pe langa aceasta foarte indrazneata decizie, care deschide posibilitatea diluarii enorme a Uniunii, prin "inghitirea" unei tari cu 68 de milioane de locuitori, care depaseste granitele continentului european, muscand bine si din Asia, rapoartele de tara pentru Romania si Bulgaria au trecut aproape neobservate. Pentru a evita pe cat posibil controversele, executivul european a elaborat un raport ale carui formulari complicate reprezinta o capodopera de diplomatie. Documentul recomanda deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia, insa pune o serie de conditii dure, care nu s-au regasit, pana acum, in discutiile cu ceilalti candidati. In primul rand, se stipuleaza posibilitatea blocarii negocierilor in cazul in care Ankara va incalca principiile libertatii, democratiei, respectarea drepturilor omului sau legile statului de drept. (De exemplu, daca guvernului turc i-ar veni ideea sa repuna pe tapet dupa inceperea negocierilor de aderare legea privind incriminarea adulterului, motivul ar fi suficient pentru Comisia Europeana sa recomande inreruperea dialogului cu Turcia). In al doilea rand, fiecare capitol de negociere va fi abordat intr-un mod mult mai strict decat cu ceilalti candidati: Comisia va fixa cadrul exact al discutiilor, stabilind diverse conditii pe care guvernul turc va trebui sa le indeplineasca intocmai. In al treilea rand, pentru fiecare capitol important "ar putea fi stabilite lungi perioade de tranzitie", afirma documentul Comisiei, perioade in care nu se vor aplica mecanismele comunitare chiar daca Turcia va fi intrat in Uniune. (In cazul tuturor celorlalte candidate perioada maxima de tranzitie a fost de sapte ani. Pentru Turcia, "tranzitia" ar putea fi mult mai lunga, afirma oficialii europeni, insistand ca aceste derogari se vor aplica mai ales in cazul politicii agricole si ajutoarelor regionale). In al patrulea rand, se va institui o clauza de salvgardare permanenta, care de asemenea nu exista pentru nici un alt candidat, si anume se va limita libera circulatie a fortei de munca turce in cadrul Uniunii. Masura a fost impusa pentru a calma ingrijorarile locuitorilor din spatiul comunitar, care se tem ca vor fi invadati, dupa admiterea Turciei, de multe milioane de musulmani in cautare de lucru. Totusi, libera circulatie este una dintre valorile europene fundamentale, iar neaplicarea ei in cazul Turciei creeaza un precedent nefast pentru relatiile comunitare. In sfarsit, in ultimul rand, Comisia Europeana recomanda admiterea Turciei intr-un interval nu mai apropiat de 15 ani, din ratiuni bugetare. "Impactul financiar si bugetar al aderarii Turciei la Uniune va fi important", se afirma in document. "Uniunea trebuie sa-si definitiveze perspectivele financiare de dupa 2014 inainte de a inchide negocierile de aderare cu Turcia", recomanda raportul Comisiei. Cu atatea exceptii, derogari si limite, inceperea negocierilor de aderare cu Turcia nu mai pare o decizie atat de revolutionara. Cu atat mai mult, cu cat ultimul cuvant in acest sens il va avea Consiliul European din decembrie, de la Bruxelles. Sefii de state si de guverne ai Uniunii vor trebui sa stabileasca atunci si data inceperii efective a negocierilor cu Ankara, probabil in cea de-a doua jumatate a lui 2005. Chiar si in cazul unui "da" rostit de Cei 25 in decembrie, se pune intrebarea ce fel de loc i se rezerva Turciei in Uniunea Europeana. Va fi vreodata tratata Ankara ca membru cu drepturi depline? Sa fie noua strategie de aderare a Uniunii un fel de institutionalizare a statutului de "membru de rangul al doilea"?