Rebrandingul Securităţii

"Asumându-şi incompetenţa, serviciile şi-au demonstrat, de fapt, competenţa până la capăt, au desăvârşit ultimul act al unei piese de teatru bine regizate"In regimul Ceauşescu nu puteai

"Asumându-şi incompetenţa, serviciile şi-au demonstrat, de fapt, competenţa până la capăt, au desăvârşit ultimul act al unei piese de teatru bine regizate"
In regimul Ceauşescu nu puteai vorbi despre Securitate decât pe şoptite. Securitatea făcea parte din viaţa noastră, a tuturor, era un dat aprioric al fricilor noastre. Pentru cei mai mulţi dintre noi, Securitatea era o abstracţiune, iar lucrurile abstracte au tendinţa de a căpăta dimensiuni exagerate. O ameninţare abstractă e întotdeauna mai puternică decât una concretă, fiindcă fricile oamenilor depăşesc întotdeauna concretul. Senzaţia pe care Securitatea voia s-o dea fiecărui om era aceea că niciodată nu putea şti dacă propria nevastă, propriul copil sau propriul bărbat nu era "de-al lor". Părea a fi în toate şi în tot, părea a controla totul şi poate chiar, într-o măsură, părea a ne controla gândurile. Ce s-a schimbat de atunci până acum? Nimic. În afară de un rebranding. Astăzi nu mai avem Securitate. Avem SRI. În rest, viaţa noastră pare a gravita în aceeaşi măsură în jurul serviciilor. Auzim în fiecare zi ceva despre ele la ştiri, atunci când, desigur, ştirile nu sunt fabricate chiar de ele, într-un fel sau altul. Preşedintele Emil Constantinescu s-a declarat "învins de servicii". Traian Băsescu le-a felicitat de câte ori a avut prilejul, iar acum le-a "decapitat" ca urmare a scandalului Hayssam, demisiile celor trei capi ai serviciilor secrete şi cea a procurorului general părând, într-un fel sau altul, o recunoaştere a unei incompetenţe. La prima vedere, SRI-ul, capul de afiş al serviciilor secrete româneşti, pare a se alege cu o imagine destul de proastă de pe urma acestei aparente demonstraţii de incompetenţă. Numai că lucrurile au fost cusute cu "albul cel mai alb". Când procurorul face pe avocatul apărării şi cere el însuşi eliberarea, când sirianul dispare exact în preajma evenimentelor în care Siria ne oferă o favoare de proporţii, permiţându-ne să ne repatriem concetăţenii surprinşi de conflictul din Liban, şi când în sfârşit şefii serviciilor secrete demisionează la unison, dimpreună cu procurorul general, lucrurile par de o coerenţă perfect legitimă. Asumându-şi incompetenţa, serviciile şi-au demonstrat, de fapt, competenţa până la capăt, au desăvârşit ultimul act al unei piese de teatru bine regizate. Oamenii nu vor crede mai puţin în puterea serviciilor. Dimpotrivă. Dacă se va face un sondaj naţional, şi rezultatele vor fi cele reale, se va demonstra că oamenii vor da mai mult credit serviciilor acum, precum şi bunei coordonări pe care Cotroceniul o asigură. Toată lumea a înţeles tâlcul piesei de teatru, mai ales că românii sunt antrenaţi să prindă "şopârlele".Şi pentru că unii sunt vrăjitori ai manipulării imaginii, acum jurnaliştii sunt prea ocupaţi să managerieze "bomba" pe care o au în propria breaslă, ca să mai aibă timp să sape în povestea cu Hayssam. Zilnic mai apar nişte ziarişti acuzaţi sau dovediţi ca fiind colaboratori ai Securităţii. Lucru care, dincolo de jocul de artificii, nu dovedeşte nimic opiniei publice. Dacă ar vrea să dovedească ceva, ar trebui să ceară deconspirarea posibililor jurnalişti care lucrează acum pentru SRI. De exemplu, vreunul dintre cei trei jurnalişti răpiţi în Irak a avut vreo tangenţă cu SRI-ul? Întreb şi eu, nu dau cu parul...