Razvan Theodorescu - un Pacalici cultural

Cu aerul lui sobru, aparent echilibrat, usor incruntat, devenit plesuv parca din cauza a prea multe griji cate si-a facut pentru bunul mers al culturii, Razvan Theodorescu seamana la prima privire cu

Cu aerul lui sobru, aparent echilibrat, usor incruntat, devenit plesuv parca din cauza a prea multe griji cate si-a facut pentru bunul mers al culturii, Razvan Theodorescu seamana la prima privire cu un Buddha elegant, numai bun pentru completarea decorului din biroul oricarui prim-ministru, cu atat mai mult al unuia iubitor de arta cum este al nostru. Acesta ar putea fi singurul motiv pentru care numitul a fost tinut in brate timp de patru ani prin decizie politica, facandu-se abstractie de toate cate si le-a trecut singur in cont pe parcursul acestei perioade. Patru ani de impliniri marete au fost trecuti ieri in revista de un batalion de secretari de stat si directori din Ministerul Culturii si Cultelor, intr-o conferinta de presa avand ca subiect "bilantul mandatului". Dar ceea ce a evitat Razvan Theodorescu sa pomeneasca, fie si macar in trecere, cu acest prilej, au fost numeroasele scandaluri din aria culturala de care si-a legat domnia sa numele si semnatura. Daca a uitat, merita sa ii aducem aminte. In timpul mandatului sau, la Opera din Bucuresti s-a jucat cu banderola alba pe mana, directorul sustinut personal de ministru fiind contestat de angajati. Actorii de la Tg. Mures au facut greva foamei, fiindca ministrului ii casunase pe cateva institutii culturale, pe care sa le supuna experimentului numit de el "descentralizare". A facut vorbire atunci despre Europa "care e cu ochii pe noi si cere descentralizarea", despre cum va fi el, ministrul, "un guru care se va ocupa doar de conceperea proiectelor culturale". Si a promis ca va continua procesul de descentralizare, finalizandu-l pana in 2004, ceea ce bineinteles nu s-a intamplat, Europa fiind abandonata intre timp. Bibliotecarii au iesit in strada de mai multe ori, incercand sa salveze singuri sediul pe care ministrul era gata sa-l dea cadou guvernului, imediat ce acesta si-a exprimat dorinta. La Tg. Jiu a fost declarat "persona non grata", dupa ce a refuzat plata firmei care a restaurat Coloana lui Brancusi, apoi a amanat restaurarea celorlalte obiective din Complex. Anual, editorii si-au exprimat public nemultumirile fata de politica iresponsabila dusa in domeniul cartii, s-au adresat si presedintelui si primului-ministru, incercand sa treaca de obstacolul privirii goale si al zambetului sec ale celui ce ar fi trebuit sa apere interesele cartii. Trecand in revista activitatea acestui ministru, nici nu stii care dintre esecurile pe care le-a patronat merita notat mai intai: nu a dus nici o lupta pentru buget timp de patru ani, dand mereu din cap aprobator, indiferent ce decizie se lua in Guvernul unde facea simpla figuratie. A stat linistit si cand s-au distrus vestigiile de la Histria, si cand s-a furat din patrimoniu, angajatii sai fiind cercetati de PNA, si cand ministerul sau a primit amenzi de la Curtea de Conturi, pentru achizitii facute ilegal din banii publici, si cand presa a vuit despre fondurile alocate anului Stefan cel Mare. Senin si impasibil, Razvan Theodorescu a avut permanent numai griji personale: subventionarea propriilor volume, continuarea unui "job" privat in cadrul unei Universitati, chiar daca marca astfel un conflict de interese, sprijinirea deschisa a "prietenilor" sai, cu un termen pe care l-a utilizat fara scrupule, straduindu-se sa nu para mai inalt cand se lasa fotografiat umar la umar cu Dinu Sararu, de exemplu. "Bizantinismele" cu care se lauda istoricul l-au indemnat sa curteze insi aculturali, precum patronul turistic Ion Antonescu, pe care l-a ridicat in slavi, la fel de aprig pe cat urmarea personalitati si valori adevarate, ponegrindu-le iresponsabil - a nu se uita ca l-a dat afara pe Lucian Pintilie de la Studioul Cinematografic, a desfiintat comisia de subventii independenta din MCC, referindu-se la intelectuali ca Livius Ciocarlie, Alexandru Calinescu, Sorin Alexandrescu, cu apelativul "ratati intelectuali", s-a descotorosit de istoricul Andrei Pippidi, care conducea Comisia Nationala a Monumentelor, fiindca acesta si-a permis sa-l critice, s-a adresat jignitor parlamentarului Mona Musca, atunci cand aceasta i-a cerut explicatii, conform legii, pe care ministrul ori nu o cunoaste, ori nu crede necesar sa o respecte, a ironizat edituri precum Humanitas si Polirom, sustinand ca sunt "neimportante" si a folosit cuvinte demne de liderul unei gasti de cartier pentru demonstrantii care au indraznit sa-l huiduie pe el si pe presedintele Iliescu in Canada. Spectacolul de final de mandat, ultimul (sa speram) oferit ieri de actualul ministru al Culturii, a avut ca public spasit doar echipa aceluiasi minister, unita in cuget si simtire cu cei care au condus-o, acceptandu-i mediocritatea, pe parcursul acestui mandat, majoritatea ziaristilor retragandu-se inainte de a se ajunge la intrebari. Explicabil. Fiindca pentru cine a urmarit nu numai vorbele, ci si faptele acestui ministru in toti acesti ani, e limpede ca nu poate fi vorba nici despre un "guru al culturii", nici despre un Buddha elegant, ci despre un simplu Pacalici cultural. Calitate pentru care, desi in alegerile preliminare din PSD a fost respins de colegii sai de partid din judetul Iasi, a fost bagat "in carti" de la centru - si nu oricum, ci cap de lista - ca sa nu ramana omul fara "coledzi".