Analiză historia.ro: Cum a izbucnit războiul de şase zile din Georgia
0
Declaraţiile oficiale din timpul puţinelor zile ale războiului georgian, dar mai ales după încetarea operaţiunilor militare, dovedesc cât de premeditat emoţională şi destinată doar consumului maselor largi populare a fost prestaţia fiecărui actor internaţional, care nu avea în vedere decât propriul public spectator din ţara sa: liderii de la Kremlin dădeau satisfacţie doar ruşilor, în timp ce liderii occidentali răspun
În planificarea acţiunii militare georgiene, propagandei prin intermediul mass-media internaţionale i-a fost rezervat, fără îndoială, un rol însemnat. Georgia nu avea cum să nu fie perfect conştientă de marea sa inferioritate militară şi politică în faţa colosului rusesc şi de aceea nu putea avea altă şansă decât pe baza unui puternic sprijin internaţional. Acesta se putea obţine şi prin specularea în faţa opiniei publice euro-atlantice a imaginii unui stat mic, strivit de un stat mare şi puternic.
Nici momentul declanşării operaţiunilor militare, exact atunci când liderii mondiali erau reuniţi la Beijing pentru a asista la deschiderea Jocurilor Olimpice, nu a fost ales întâmplător, mizându-se probabil pe o coagulare la nivelul cel mai înalt a unui sentiment de sprijin sau de simpatie faţă de Georgia. Georgia a reuşit să-şi menţină cu abilitate iniţiativa pe frontul bătăliei propagandistice în timpul desfăşurării operaţiilor militare, în timp ce Rusia a trebuit să reacţioneze justificativ şi în defensivă, chiar dacă după război lucrurile au apărut într-o altă lumină.
Propaganda prin media, arma georgienilor
În timpul conflictului armat dintre Federaţia Rusă şi Georgia din august 2008, denumit de presa rusă drept un „blietzkrieg mediatic antirus”, cotidianul britanic The Guardian a publicat ştirea potrivit căreia guvernul de la Tbilisi a utilizat serviciile unei firme de relaţii publice, Aspect Consulting, care avea filiale la Bruxelles, Londra şi Paris, şi care număra printre clienţii săi branduri sonore precum Exxon Mobil sau Procter&Gamble.
Astfel se explica „bombardarea” mediei occidentale şi în special a agenţiilor internaţionale de presă, imediat după declanşarea operaţiilor militare ale forţelor georgiene în Osetia de Sud, cu informaţii despre contraatacul în forţă şi disproporţionat al trupelor ruseşti care atacau civili, despre ameninţarea asupra rezervelor energetice ale Europei, despre epurare etnică.
În zona georgiană a frontului, similar conflictelor armate puternic mediatizate din Bosnia sau Kosovo, prin grija autorităţilor georgiene, ziariştii occidentali au fost duşi îndeosebi la Gori şi în acele puncte ale confruntărilor în care relatările mediatice generau dovezi, informaţii, comentarii favorabile Georgiei şi defavorabile Rusiei.
Militarii ruşi – cel puţin cei din prima linie – nu au arătat prea multă bunăvoinţă (sau nu au fost instruiţi în acest sens) faţă de corespondenţii de război aflaţi în teren, de la care porneau imaginile şi ştirile, alimentând astfel trendul anti-rus asupra cursului evenimentelor.
Preşedintele georgian şi-a concentrat ofensiva sa mediatică prin apariţii pe televiziunile occidentale (conferinţe de presă, interviuri), exploatând educaţia sa universitară americană. În acest sens, fie că a fost regizat sau nu, episodul filmat (întâmplător sau nu) al evacuării dramatice de către gărzile sale de corp în faţa unei posibile ameninţări create de survolul unui elicopter rusesc, inclusiv secvenţa privirii panicate spre cer a preşedintelui, a contribuit la credibilizarea percepţiei internaţionale privind micuţa-şi-democratica-Georgie-invadată-brutal-de-atotputernica-Rusie.
La fel ca în orice confruntare propagandistică pe timp de război, nici de data aceasta nu a lipsit cenzura, Georgia interzicând retransmisia programelor de televiziune ruseşti pe teritoriul său, acuzându-le de... propagandă.
Georgienii au reclamat şi puternice atacuri cibernetice asupra site-urilor oficiale ale lui Mihail Saakaşvili, precum şi ale Ministerelor de Externe şi ale Apărării georgiene, atacuri care au fost atribuite, nu şi dovedite însă, reţelei de hackeri ruşi RBN – Russian Business Network –, bănuită a avea legături atât cu mafia rusă, cât şi cu guvernul de la Moscova.
Imediat, Estonia, ţară cu una dintre cele mai avansate tehnologii informatice din Europa, şi care suferise un atac similar din partea rusă în 2007, după ce mutase monumentul ostaşului sovietic din centrul capitalei Tallinn, şi-a oferit sprijinul şi consultanţa.
Din încleştarea propagandistică a acestui război nu au lipsit nici falsurile şi denaturările, servite, intenţionat sau nu, spre consum opiniei publice internaţionale. Este vorba în primul rând de acele imagini dramatice cu localităţi în ruine, cu civili bombardaţi sau aflaţi în suferinţă.
O permutare de imagini filmate şi fotografiate s-a produs între cele două oraşe care au avut cel mai mult de suferit de pe urma războiului şi anume capitala Osetiei de Sud, Ţkinvali, şi oraşul Gori: imagini filmate ale dezastrului umanitar din Ţkinvali produs de ofensiva forţelor georgiene au fost prezentate de CNN drept urmări ale bombardamentului rus asupra oraşului Gori; fotografii purtând sigla Reuters extrem de impresionante, privind drama civililor georgieni, au fost acuzate a fi în realitate nu instantanee fotografice, ci fotoreportaje regizate anume.
Se încarcă comentariile...
