Razboiul lumilor

Presiunile exercitate de efortul antiterorist vor impinge miscarile extremiste catre descentralizare, transformandu-se intr-o comunitate eclectica de grupuri, celule si indivizi. Profitand de

Presiunile exercitate de efortul antiterorist vor impinge miscarile extremiste catre descentralizare, transformandu-se intr-o comunitate eclectica de grupuri, celule si indivizi. Profitand de avantajele oferite de diferitele sanctuare, teroristii nu vor mai avea nevoie de cartiere generale stabile de unde sa planuiasca si sa coordoneze operatiunile. Materialele pentru antrenament, armele, expertiza si strangerea de fonduri se vor transfera in spatiul virtual." Citatul, desprins din Raportul cu privire la tendintele globale pentru anii 2020 al Consiliului National de Informatii al SUA, dovedeste faptul ca mecanismele tehnice ale terorismului au fost descifrate. Mai departe, se arata ca "teroristii vor deveni din ce in ce mai originali, nu in ceea ce priveste armele folosite, ci in conceptele operationale. Unul dintre acestea este numarul mare de atacuri simultane, posibil in locatii departate unele de altele." Din nefericire, expertiza specialistilor se opreste la efecte, rolul de a combate cauzele revenind politicienilor. Declaratiile ce au survenit atentatelor de la Londra par sa nu fi schimbat nimic din felul in care politicienii occidentali se raporteaza la terorism. In ceea ce-i priveste pe acestia, exista o tendinta cronica de a trata efectele imediate ale fenomenului, eludandu-se cauzele sale. Saracia, educatia precara, militantismul Islamului si pozitionarea marginala a tarilor musulmane in sistemul international sunt "rezervoarele" care alimenteaza terorismul mondial. Toate acestea contureaza un profil cultural aparte al musulmanilor, aflat in conflict iremediabil cu valorile de tip occidental. Atata vreme cat modul de viata musulman si cel occidental au coexistat, in realitati diferite, pastrandu-si nealterate sferele de influenta, conflictul a putut fi tinut sub control. Pana la marile atentate si invazia Afganistanului, acesta a cunoscut doar recrudescente zonale, asa cum s-a intamplat in Caucaz sau Asia Centrala. Folosite in trecut, de SUA si Marea Britanie, impotriva sovieticilor si regimurilor de stanga din Orientul Mijlociu si Afganistan, retelele islamiste din Europa au trecut printr-un proces de restructurare, dupa disparitia URSS. O buna parte din vechii militanti au fost scosi din sistem, iar ceilalti au imbratisat cauza noului islamism, de aceasta data, antiamerican, in calitate de initiatori ai unor noi organizatii. Dupa ridicarea democratiei parlamentare si a liberalismului economic la rang de drum unic de dezvoltare, populatiile musulmane au intrat intr-o alta faza a constructiei identitare, definita prin antiglobalism, antiparlamentarism, antiamericanism si antilaicizare. Acestea sunt si obiectul unui bombardament informational, intretinut de clerul musulman, care induce ideea ca "adevaratii credinciosi" sunt in centrul unui complot organizat de statele iudeo-crestine. Grefat, in general, pe politica americana din Orientul Mijlociu, mesajul clerului musulman are si un vector intern. In definitiv, ca orice alta ierarhie religioasa, cea musulmana se confrunta cu un proces insidios de laicizare progresiva a societatii ce le pune in pericol influenta. Starea de razboi este situatia ideala pentru a incetini acest proces si pentru a mentine populatia unita, sub controlul unei ierarhii clericale prestigioase si neafectate de "pacatele" specifice clasei politice. Toate acestea dau razboiului o incarcatura ideologica, ceea ce face ca posibilitatea de a fi rezolvat prin mijloace clasice sa fie extrem de mica. In fond, nici una dintre ideile care au fost impuscate nu au murit. Punctul de cotitura al confruntarii va fi acela in care cele doua parti isi vor recunoaste dreptul la existenta, deschizand astfel canalele de comunicare. Incheierea armistitiului in razboiul dintre viziunile diferite asupra lumii, asemenea aceluia intre SUA si URSS, presupune acomodarea si impartirea sferelor de influenta, pana cand una dintre parti isi va consuma resursele, capituland in tacere in fata celeilalte.