Rau cu FMI, rau fara FMI

Zbirii care ne impuneau politici de maxima austeritate, cu disponibilizari in masa, inghetari de salarii, dobanzi mari la credite si cu deficite bugetare insuportabil de mici ne lasa, acum, sa ne

Zbirii care ne impuneau politici de maxima austeritate, cu disponibilizari in masa, inghetari de salarii, dobanzi mari la credite si cu deficite bugetare insuportabil de mici ne lasa, acum, sa ne descurcam fara mana lor de fier. Unii rasufla usurati - "am scapat de FMI", altii se ingrijoreaza, gandindu-se la ratingul de tara. Problema este insa ca de austeritate nu prea putem scapa, iar greul reformei trebuie dus mai departe, cu "sabia" agentiilor de rating deasupra bugetului. Barbatii de stat vor trebui sa actioneze fara sa mai poata invoca eternul "asa s-a stabilit cu FMI". Vor mai putea fi ei atat de duri in aplicarea reformelor, cum erau sub scuturile "Stand-by" sau "Precautionary"? De cate ori aveau ceva de spus, sindicalistii si liderii organizatiilor de afaceri cereau, intre altele, sa fie acceptati la masa negocierilor cu Fondul Monetar International sau, daca nu, sa se renunte pur si simplu la "blestematele acorduri". Iata ca ultima dintre aceste dorinte li s-a implinit. Guvernul nu se va mai putea apara cu discursuri de genul "institutiile financiare internationale ne cer asta si asta". De-acum, bata sindicala va trebui infruntata, de catre barbatii de stat, cu mainile goale si agenda protestelor incepe deja sa se ingroase. Maine, functionarii publici, sustinuti de vamesi, vor face miting la Bucuresti. Luni, anul scolar va fi blocat. In curand vor veni si agricultorii sa blocheze cu utilajele lor arterele bucurestene. Iar minerii din Oltenia joaca marunt din picioare, in asteptarea ordinului de plecare spre Capitala, promis nu de mult de catre liderii de la Targu Jiu. Lor li se vor alatura, de data aceasta, si disponibilizatii din minerit, carora le-a ajuns cutitul la os. Cei mai multi dintre protestatari vor cere cresteri salariale. Cu ce argumente vor fi convinsi sa renunte, in lipsa Acordului cu FMI, care cerea inghetarea salariilor? Cat despre disponibilizatii din minerit, acestia sunt de fapt produsul acordurilor anterioare cu FMI, ale caror efecte se vad la tot pasul in zonele monoindustriale. In plus, Uniunea Europeana, care vedea in acordurile noastre cu FMI un fel de garant al sanatatii economiei, are tot mai putina rabdare ca Romania sa aplice reformele necesare integrarii. Acquis-ul comunitar se transforma din optiune in obligatie, chiar daca oficial nu se spune nimic in acest sens. Sub o asemenea presiune si cu iluzoria libertate data de ruperea acordului, e mai mult decat ispititor sa te afunzi tot mai adanc in butoiul cu miere al bugetului - de fapt, al deficitului bugetar. Riscurile sunt insa incomparabil mai mari decat pareau a fi pana la 31 octombrie, pentru ca, incepand de ieri, toate structurile finantelor mondiale vor fi cu ochii pe Romania ca pe butelie. Va trebui sa mergem "pe sarma" nu pentru ca trebuie sa ascultam de indicatiile Fondului Monetar International, ci tocmai pentru ca nu mai avem aceasta relatie. Si putini sunt aceia care ne cred in stare sa ne gestionam singuri resursele, fara sa le risipim.