Rataciti in cautarea Fiscului american

Ultima sperietoare a ministrului Blanculescu, sef peste orice inseamna organism de control in Romania este pedepsirea evaziunii fiscale si a contrafacerii marfurilor la fel de sever ca si crima. Dupa

Ultima sperietoare a ministrului Blanculescu, sef peste orice inseamna organism de control in Romania este pedepsirea evaziunii fiscale si a contrafacerii marfurilor la fel de sever ca si crima. Dupa adoptarea proiectului de ordonanta, care va poposi in aceasta saptamana pe masa Guvernului, un evazionist fiscal de calibru ar putea sta dupa gratii pana la 25 de ani. Sau, daca se caieste si da inapoi banii furati, poate scapa de trei sferturi din pedeapsa. Aceleasi reguli se vor aplica si in cazul contrafacerii marfurilor. De asemenea, actul normativ cuprinde anumite prevederi potrivit carora, daca este gasit vinovat de evaziune fiscala, contribuabilul in cauza raspunde cu averea personala, care poate fi confiscata si valorificata pentru recuperarea prejudiciului. Intr-o tara precum Romania, in care valoarea datoriilor neachitate catre buget creste ametitor de la o zi la alta, iar metodele de evitare a platilor catre stat se perfectioneaza continuu, o astfel de masura nu pare sa fie decat binevenita. La o analiza mai atenta insa, iti dai seama ca doar cresterea pe hartie a pedepselor nu va schimba cu nimic atitudinea contribuabilului rau-platnic. Si in prezent exista pedepse destul de dure pentru evaziune, care pot merge pana la 10 ani de inchisoare, dar a auzit cineva de vreun mare afacerist certat cu legea prins si bagat dupa gratii? Concluzia fireasca nu poate fi decat ca ori nu exista mari evazionisti in Romania - ci numai "plevusca" prinsa si evidentiata in raportarile lunare ale Garzii Financiare -, ori ca Fiscul roman este lipsit de ceea ce exista in alte tari, unde functioneaza cu succes zicala "de moarte si de Fisc nu scapi", si anume personal perseverent si incoruptibil. A mai anuntat ministrul Blanculescu, cu mare tam-tam si lansarea, de vreo doua, trei ori a campaniei de starpire a marii coruptii, dar si astazi se lasa asteptat un caz cu adevarat greu, care sa rupa gura targului. Macar ceva mai mult decat "starpeau" si pana la venirea ministrului Blanculescu organele de control. Si asta in timp ce organismele internationale atrag periodic atentia asupra riscurilor pe care le presupune generalizarea coruptiei in Romania. In plus, in ce priveste contrafacerea marfurilor, se dau de exemplu textilele si alcoolul - domeniile in care aceasta se manifesta cu predilectie. Este o stare de fapt pe care o cunoaste tot romanul care bate angrourile si targurile din Bucuresti si din tara. O razie in forta, necrutatoare, dupa aparitia legii in discutie, ar face neincapatoare puscariile romanesti in fata capturii oamenilor lui Blanculescu. Mai mult, si in prezent exista prevederea raspunderii cu averea pentru prejudiciile aduse statului, dar practica ultimilor zece ani arata ca, pentru a ajunge la faza cu executarea averii, trebuie parcurse in prealabil cateva etape, care se dovedesc in marea majoritate a cazurilor insurmontabile. Mai intai, prinderea infractorului si aducerea acestuia in fata Justitiei. Apoi, gasirea acelei modalitati de a-l aduce la judecata inainte de a deveni sarac lipit prin instrainarea bunurilor catre numerosii membri ai familiei. O alta piedica in calea succesului initiativei ministrului Blanculescu este chiar mediul de afaceri din Romania. Este cunoscut ca pentru a se ajunge la un optim de incasari la buget este necesar sa gasesti varianta cea mai potrivita intre povara fiscala pusa pe umerii contribuabilului si pedepsele aplicate in cazul in care acesta nu respecta legea. Astfel incat riscul asumat daca nu plateste obligatiile catre stat sa fie mult mai mare decat beneficiul pe care l-ar obtine din neplata acestuia. Indiferent de cat de mult va ridica ministrul Blanculescu cuantumul pedepselor, mai sunt doua elemente care afecteaza echilibrul ecuatiei in cauza. Fiscalitatea, care in prezent ii cocoseaza pe agentii economici si relativa usurinta cu care pot fi convinsi controlorii fiscali sa inchida ochii la neregulile constatate. Si, in plus, de cele mai multe ori nici macar nu este nevoie sa cauti modalitati complicate de a evita plata darilor catre stat, ca tot nu se intampla nimic daca nu le platesti, ba chiar ai mari sanse sa scapi de ele prin anulare intr-un orizont de timp de 3-4 ani. Asprirea legii, in cazul de fata, nu dovedeste decat neputinta de a aplica regulile existente. Iar perseverenta in aceasta atitudine nu va face decat ca, peste vreo cativa ani, unica modalitate de a impune regulile Fiscului american - asa cum doreste Blanculescu - sa ramana teleportarea acestuia in Romania.