Raport bun, viitor incert

Dupa ultimele declaratii, relativ incurajatoare, ale unor oficiali europeni, administratia de la Bucuresti se comporta ca si cum si-a vazut sacii in caruta integrarii. Chiar daca in toata aceasta

Dupa ultimele declaratii, relativ incurajatoare, ale unor oficiali europeni, administratia de la Bucuresti se comporta ca si cum si-a vazut sacii in caruta integrarii. Chiar daca in toata aceasta perioada scursa de la semnarea tratatului de aderare si marcata de avertismente peste avertismente venite de la Bruxelles cei chemati sa se ocupe de legile integrarii si de aplicarea lor in domeniile sensibile si-au cheltuit energiile in galcevi politice de doi bani si lupte intestine de partid. Ca dovada, doar 46 din cele 89 de proiecte de legi, prioritare pentru integrare, au fost adoptate si promulgate pana acum, s-a plans doamna Boagiu. Ceea ce nu l-a impiedicat pe presedintele Basescu sa iasa zilele trecute la rampa pentru a anunta in avanpremiera ca raportul de tara va fi bun, iar Justitia, domeniul cel mai sensibil, e drept, va fi prezentata ,intr-un mod spectaculos". De-acum, doar marea coruptie si securizarea frontierelor ar mai fi susceptibile sa activeze clauza de salvgardare, mai spunea presedintele, stiind prea bine ca pericolul cel mai mare nu a fost inlaturat. Insumand toate aceste declaratii, cei mai naivi sau optimistii incurabili ar putea insa crede ca greul in materie de integrare a trecut, iar Romania isi pastreaza intacte sansele de aderare la data stabilita. Ca de obicei insa, dorinta de la Cotroceni sau Palatul Victoria e una, iar realitatea de la Bruxelles e alta. Guvernantii nostri uita sa spuna ca acest raport de tara nu reprezinta un cec in alb cu valabilitate pana la 1 ianuarie 2007, acordat generos Romaniei. Este doar un document, poate impropriu spus preliminar, care ofera puterii politice de la Bucuresti un scurt respiro pana la raportul din aprilie sau chiar iulie 2006, dupa cum sustin surse avizate din Comisia Europeana. Abia atunci se va decide daca Romania intra in Uniunea Europeana la termen sau mai asteapta un an pe margine. Iar faptul ca cercurile inalte din Parlamentul European trateaza cu toata seriozitatea posibilitatea amanarii discutiei ar trebui sa mai taie avantul celor de la Bucuresti. Este, fara indoiala, o veste imbucuratoare ca raportul de toamna lauda reforma Justitiei sau ne recunoaste progresele, cat ar fi ele de anemice, in domeniile cele mai sensibile. Dar administratia de la Bucuresti ar trebui sa stie ca Bruxelles-ul vrea sa vada si cum se aplica teoria in practica. Europenii cer rezultate si, nu in ultimul rand, coerenta legislativa si stabilitate politica macar pana la data aderarii. Iar in Parlamentul European, acolo unde se va juca in final soarta Romaniei, s-a vazut ca nu sunt agreate mutarile politice imprevizibile si deciziile hazardate. Daca actualii guvernanti se vor culca pe o ureche, amagindu-se doar cu aprecierile pozitive cuprinse in acest raport de tara, risca sa aiba parte de o trezire brutala la realitate, in 2006.