Rapidul de Galaţi opreşte la Dridu pentru o ţigară

La 9.42 fix, trenul rapid 871 Bucureşti Nord-Galaţi pleacă de la linia 11, precedat de vocea conductorului care anunţă că "Săgeata albastră" va opri în patru staţii mari şi late: Urziceni,

La 9.42 fix, trenul rapid 871 Bucureşti Nord-Galaţi pleacă de la linia 11, precedat de vocea conductorului care anunţă că "Săgeata albastră" va opri în patru staţii mari şi late: Urziceni, Făurei, Brăila şi Galaţi. La 10.34, după nicio oră de la plecarea din Bucureşti, vocea aceluiaşi conductor se face auzită în difuzoare: "Se poate coborî pe stânga, la o ţigară. Stăm 4 minute". Fumătorii din tren se bulucesc către uşi şi-n câteva clipe, îi vezi trăgând cu nesaţ din ţigară. De stat, nu se stă 4 minute, ci 10, şi "Săgeata" ajunge în cea de-a doua staţie oficială, Făurei, cu o întârziere de aproape 20 de minute.
"Pasagerul-fumător, stăpânul nostru", aceasta pare să fie deviza Companiei CFR Călători, ai cărei reprezentanţi încearcă din răsputeri să facă viaţa fumătorilor cât mai uşoară, după fatidica dată 1 septembrie 2006, când s-a interzis fumatul în trenurile de călători. Între măsurile CFR-ului de a nu-şi pierde muşterii-fumători, se numără, pare-se, şi hotărârea conductorului din rapidul de Galaţi de a opri trenul "pe marginea drumului", în plin câmp sau în apropierea staţiei Dridu, pentru ca împătimiţii fumatului să-şi potolească neliniştile cu două fumuri de ţigară. Ca nu cumva să se plictisească pasagerii nevicioşi, rămaşi în tren, conductorul găseşte de cuviinţă să mai pună şi-o manea în difuzor, aşa, pentru relaxare. Mai prost e că trenul a staţionat, sâmbătă dimineaţă, într-o "zonă de siguranţă feroviară", unde accesul persoanelor neautorizate este interzis, conform Legii 289/2005.
Potrivit legii cu pricina, "zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâşiile de teren, în limita a 20 m fiecare, situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, necesare pentru amplasarea instalaţiilor de semnalizare şi de siguranţa circulaţiei şi a celorlalte instalaţii de conducere operativă a circulaţiei trenurilor, precum şi a instalaţiilor şi lucrărilor de protecţie a mediului". La articolul 2 se precizează: "se interzice intrarea sau staţionarea persoanelor neautorizate în zonele în care accesul este interzis prin afişe sau semne corespunzătoare", unde "persoană neautorizată" = "orice persoană care nu are calitatea de angajat al căilor ferate sau care, deşi are această calitate, nu are atribuţii de serviciu în zonele de siguranţă a infrastructurii feroviare publice". Că fumătorul rămâne, chiar şi după 1 septembrie 2006, un pasager cu mai multe drepturi decât pasagerul nefumător o dovedesc mai multe situaţii. Dacă ai ajuns în staţia de destinaţie, de pildă, şi vrei şi tu să cobori, trebuie să dai serios din coate sau să te resemnezi şi să cobori ultimul din tren. Cu câteva minute bune înainte ca trenul să oprească, avertizaţi de glasul conductorului, fumătorii se postează în faţa uşii, cu ţigara şi bricheta, pregătite de atac. Sunt primii care sar pe peron, agitaţi nevoie-mare, "Nu mai pot, frate, nu mai pot!", sub privirile înţelegătoare ale controlorilor. Câte un fumător mai îndrăzneţ îşi aprinde ţigara chiar înainte să oprească trenul şi o ascunde în podul palmei, că vezi-Doamne, nu-l vede şi nu-l simte nimeni.