Râmnicu Vâlcea: Daniel Ionescu, ceramistul care construieşte case în miniatură
0
A vrut să facă ceva unicat, care să-l caracterizeze şi gândul i-a zburat către casele tradiţionale româneşti, despre care spune că sunt minunate, că au o construcţie guvernată de bunul simţ.
Cu puţin timp în urmă a simţit nrvoie de schimbare în viaţa sa. „În urmă cu vreo şase-şapte ani vroiam să fac ceva care să-mi placă, dar din care să pot câştiga şi ceva bani. Mă gândeam ca materia primă să fie una clasică, uşor de modelat, să am nevoie de puţine scule. Aşa am ajuns să fac bisericuţe, case, şcoli, toate în miniatură, din ceramică”, a spus Daniel, care este şi purtătorul de cuvânt al Primăriei Râmnicului. Primul „profesor” i-a fost un cunoscut ceramist din Vlădeşti, Vâlcea, Constantin Arniceru. „Am mers la atelierul lui nea Costică, i-am spus care mi-e păsul şi mi-a zis: «N-ai de lucru? Atunci ia lutul ăsta în mână şi să vedem ce-ţi iese» Şi am plecat cu cocoloşul de lut, de un kilogram, către casă”, povesteşte Daniel.
Preţurile „caselor” îngheţate de patru ani
Pe o masă din magazie, a făcut primele căsuţe. Cum lutul se comprimă cam 25 la sută când se usucă, a învăţat şi câteva „trucuri” ale artei sale. „La îmbinări trebuie să-l las să culiseze, că altminteri se rup stâlpii. Am făcut mii de piese, nici eu nu le ştiu numărul. Ele au de la 2,5 centimetri până la 30 de centimetri. Construcţia fiecărui obiect, fie el căsuţă, fântână, han, bisericuţă, durează cam patru-şapte zile” , spune Daniel. Preţul exponatelor a rămas acelaşi de patru ani încoace. O căsuţă costă 15 lei, o bisericuţă 30 de lei, iar lucrurile mai mici, 10 lei. Daniel lua lutul din Vlădeşti, coborând cu sacul în spate, dar acum pământul îl ia de nenea Arniceru. Până acum a fost la zeci de târguri ale meşterilor populari, organizate fie la Tîrgu Jiu, Piteşti, Mediaş unde îşi vinde produsele, iar în primul week-end din septembrie va fi prezent la un mare târg care se organizează la Sibiu.
Dumnezeu în strană, lângă credincioşi
Fiecare dintre lucrările sale făcute cu multă pasiune şi migală exprimă o stare de spirit a artistului. Dincolo de toate acestea, bisericile cărora le-a dat viaţă au fiecare propria istorie, propria filosofie. „Bisericile de la noi au intimitatea confesionalului şi sunt construite din materiale familiare omului simplu. Forma de navă, de corabie este mai elocventă la o biserică moldovenească, decât la o catedrală. Dumnezeu e «coborât» lângă credincios şi stă alături de el în strană” , povesteşte Daniel. Cât despre case, îl împresionează culele, pentru „simplitatea şi trăinicia” lor şi pentru „boieria” lor de bun gust. Daniel povesteşte cu elocinţă despre cum iau naştere „operele” lui. Cum sunt lăsate să se usuce, cum se ard într-un cuptor în aer liber, pe lemne, cum se pictează şi se lăcuiesc şi apoi cum construieşte ambalajele. O parte dintre lucrările lui Daniel Ionescu se găsesc la standul unui mare ceramist, Nicolae Diaconu, din Codlea, care are un punct de vânzare în Piaţa Sfatului, din Braşov.
profil.
NĂSCUT. 1 martie 1969, la Râmnicu Vâlcea
STUDII. Facultatea de Construcţii Montaj, Universitatea Braşov
FAMILIE. Căsătorit, are o fetiţă
IDEALURI. Îmi doresc o viaţă mai bună pentru copilul meu, ori să se schimbe ceva în România, ori fiica mea să meargă într-un loc unde condiţiile sunt mai bune.
Întrebări şi răspunsuri
Este apreciată la stricta valoare arta ceramică autentică?
Eu mă lupt de mai multă vreme cu mitul lui Dracula. Prin târgurile de artizanat găseşti multe produse de serie (plachete). Nu se compară un obiect unicat făcut de tine cu multă migală cu unul pe care-l faci pe bandă rulantă.
Unde au ajuns căsuţele, hanurile, bisericuţele cărora le-ai dat viaţă?
Cred că au făcut înconjurul lumii, au trecut oceanul. Cine vrea să plece în străinătate, vine şi cumpără unul dintre aceste produse ca să-l facă drept cadou, fie în Franţa, Spania, Anglia. Tot eu fac şi ambalajul, pe care ataşez o etichetă care conţine e-mailul şi blogul despre ceea ce fac. (ceramicaunicat.blogspot.com).
Ce-mi place
Mă relaxez foarte tare când merg cu maşina. Mă urc la volan şi merg sute de kilometrii fără o ţintă anume, oprindu-mă acolo unde să pot face o fotografie. Îmi place să mă mişc liber.
Nu-mi plac
Am fost mult „pe afară” şi pot să-ţi spun că nu-mi plac oamenii care trăiesc în ţara asta. „Dincolo” ei au un fel de a fi, care te face să te simţi bine primit, au amabilitate, bun simţ. Ei sunt mai aproape de valorile adevărate ale civilizaţiei.
Se încarcă comentariile...
