Râmnicu Vâlcea: Constantin Manoli, meşterul care sculptează furci şi linguri

Vâlceanul  este o adevărată enciclopedie, un om atipic, care are ce povesti, pentru el lemnul fiind „viciu” şi „dependenţa” de care nu va scăpa niciodată.

Spune că rădăcinile lui sunt pe malul Nistrului, pe lângă Cetatea Hotinului, a doua matrice stilistică, trunchiul, este pe malurile Begăi, Timişului şi a Bârzavei, iar capul, este aici, pe melaguri vâlcene. Fiu de chiabur, a rămas fără tată la vârsta de doi ani. „Tata a fost deportat, în anul 1945, în Siberia şi de atunci nu l-am mai văzut. Mama, Nadia, a murit pe când aveam şase ani, călcată de trenul în care circulam pe tampoane pentru a fi debarcaţi pe un câmp”, povesteşte cu o tărie de caracter extraordinară.

Ospătar, artist, director
Crescut de un văr, meşterul reconstituie cu lux de amănunte imaginile trecutului. A absolvit o Şcoala Tehnică de Construcţii, a lucrat la gater, a fost ospătar, a făcut Şcoala de Artă Populară, cântând la acordeon, Şcoala de Arte Plastice, ba chiar a făcut artă dramatică, jucând teatru pe scena Operei din Timişoara şi câştigând locul doi pe regiune. A absolvit Institul de Stat de trei ani, devenid profesor de limba română, apoi şi-a completat studiile universitare, ani buni fiind director la şcola din localitatea vâlceană Goranu, unde i-a iniţiat pe elevi în arta sculpturii lemnului.

„La baza artei lemnului stă «dintele de lup»“

Doina, fosta colegă de facultate, i-a devenit parteneră de viaţă întâlnind-o după mulţi ani, din întâmplare, în staţiunea Govora. „Primul meu mentor a fost meşterul Nicolae Cernat, din Şugag-Alba.. Eram la o expoziţie de artă populară la Sala Dalles, din Bucureşti. «La baza artei lemnului  stă dintele de lup»”, a spus bătrânul. Sculele care se foloseau acum 41 de ani în sculptura lemnului se folosesc şi azi”, spune meşterul, care ne arată un cuţit pe care l-a făcut din bisturiul unui medic şi un altul dintr-un brici nemţesc.

Fostul preşedinte Emil Constantinescu, pasionat de furci

Primele sale lucrări sculptate au fost ploşti şi butoiaşe care mergeau la export în SUA. De atunci şi-a perfecţionat arta meşteşugului, pasiunea sa fiind furcile de tors. În casă are zeci de modele, în special furci ardeleneşti, exponate despre care vorbeşte cu o pasiune parte. „Chiar şi fostul preşedintele Emil Constantinescu a cumpărat una dintre ele în anul 2008, când mă aflam la un târg în oraşul Piteşti, iar fostul prim ministru Nicolae Văcăroiu a cumpărat o ligură frumops sculptată”, spune meşterul. Ca să dea formă unei furci, meştereşte aproape două săptămâni cu convingerea că ceea ce face este „o părticică din adevărata Românie”.

Întrebări şi răspunsuri

Ce reprezinta pentru Dumneavoastră lucrurile pe care le faceţi?
M.C. Ceea ce vedeţi în galeria de artă pe care mi-am dechis-o în propria casă, este o părticică din adevărate Românie. Multe dintre ligurile sau furcile făcute de mine au ajuns dincolo de ocean şi credeţi-mă că am devenit dependent de arta lemnului, este viciul de care n-am să scap niciodată.

Există un secret al lemnului care trebuie respectat cu sfinţenie?
M.C. Lemnul se taie doar toamna sau iarna, dupăc e cad frunzele şi nu mai circula seva prin el. Atunci e mai dens. Dacă-l iei când este foarte uscat, devine casant, sfărâmicios şţi nu poţi lucra cu el. De la transport, îl debitez la gater, îl duc la uscătorie şi abia apoi încep să intru în dialog cu el, în atelier.

Ce-i place
Am făcut acordeon, am fost profesor la Şcoala de Artă, iubesc natura, am cultivat coacăze, am avut seră de flori şi legume şi am crescut nutrii. Să vă spun că am reuşit să obţin roşii care cea mai mare cântărea 1,300 kg.

Ce nu-i place
După ce am văzut muzeele din Canada, am văzut Europa, am venit acasă şi am gustul amar că dacă mergi la un hotel, nu găseşti un ghid turistic, nu găseşti hărţi, nu găseşti Centre de informare turistică ca să afli locuri unde să te poţi relaxa.