Putna - porti si bariere

Mitropolitul Daniel, drapat in splendide vesminte alb-aurii, face treispe-paispe, cu un ochi la marea slujba, cu celalalt la aleea despicata de sepepisti prin multime. Inalt Prea Sfintitul e icoana

Mitropolitul Daniel, drapat in splendide vesminte alb-aurii, face treispe-paispe, cu un ochi la marea slujba, cu celalalt la aleea despicata de sepepisti prin multime. Inalt Prea Sfintitul e icoana vie a ortodoxiei romane cautand mereu preajma Puterii pamantesti. In sfarsit, se aud aplauze razlete, niste trambitasi care atata asteptau sufla in frumoase buciumuri de tabla si apar in trap saltat Ion Iliescu, Adrian Nastase si Octav Cozmanca. Deci, nu presedintele tarii, primul-ministru si cei doi presedinti ai Camerelor, ceea ce ar fi avut un oarecare sens, ci viitorul presedinte al PSD, actualul presedinte al PSD, precum si presedintele executiv al PSD au dat buzna in plina slujba de pomenire a lui Stefan cel Mare - sensul gasiti-l dumneavoastra. Inaltele fete bisericesti, in frunte cu Patriarhul Teoctist, pun pe stop procedura in odajdii ca sa-i intampine pe capii lumesti. PSD-ul n-a vrut sa vina de la inceput, cand s-a rostit acatistul care individualizeaza slujba, povestirea vietii si faptelor lui Stefan - de ce, nu stiu, s-or fi sculat mai tarziu. C.V. Tudor, in schimb, si-a ocupat din vreme locul in randul intai al "stranei" oficiale. E, ca de obicei, intr-un costum alb-spital si ranjeste cu spor. Nu pot sa nu-mi imaginez cam cum ar aparea Stefan cel Mare si Sfant in foaia "Romania Mare" daca ar fi acum, cand blandul crestin Vadim s-a radicalizat din nou, pe post de Ion Iliescu: "Batrana piticanie erotica Fane Pohticiosu n-a mai scos nasul din cretul jupaneselor decat ca sa pecetluiasca tradarea de tara, pacea ticaloasa cu turcul. Curvasaria de la Curtea Domneasca e mai greu de indurat decat foamea si blestemul pentru masele de moldoveni napastuiti. Oricate biserici si-ar trage acest Scaraotchi sangeros, Dumnezeu vede si judeca" etc. etc. Opozitia, adica Theodor Stolojan, a refuzat sa se aseze in tribuna zero si sta in picioare, langa tarcul presei, bodygardat de senatorul Flutur si Adrian Cioroianu. Nu se vad dreptcredinciosii Patriciu si Catarama. In mod ciudat, Basescu nu se afla langa C.V. Tudor, care-i tinuse loc - aud ca ar fi pe undeva prin multime. Intelectualii surtucari, adica Treimea Plesu-Patapievici-Dinescu, stau in ariergarda opozitiei. Un fan excitat din suita lui Stolojan se inghesuie sa-mi zica neaparat ceva despre idolul sau politic, aproape sa-l calce in picioare pe Patapievici care sedea pasnic. Mai devreme sau mai tarziu, intelectualul sfarseste strivit de politica. Langa zidul manastirii se mai afla un crucioi lacuit si inzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, avand in centru - kitsch dezgustator pana la voma - masca mortuara a lui Eminescu din gablont auriu. Bazaconia e strajuita de bisnismanul magurean Marian Munteanu, cu brasarda tricolora si uitatura de puci. In curtea interioara a Putnei, nimeni din adunatura politico-gazetareasco-folclorica selectionata cu ecusoane nu pare a avea vreo treaba nici cu maretia, nici cu sfintenia lui Stefan. Influenta spirituala a serviciului divin asupra lor nu poate fi decat nula. Dincolo de ziduri insa, dau peste o priveliste care imi taie respiratia. Raspanditi pe dealurile din jur, in haine de oras sau in splendide costume nationale scoase din lada de-acasa, veniti cu rulota sau pe jos, unii langa cortul in care dormisera peste noapte, mii de oameni stau nemiscati si asculta cuvintele preotilor revarsate de difuzoare. Parca sunt razesii lui Stefan uitandu-se sa vada ce vine din zare. Altii, batrani, femei muncite, copii sarmani, inghesuiti unii in ceilalti, sunt tinuti deoparte cu ajutorul unor garduri din tevi metalice si cordoane de sepepisti, ca la demonstratiile de protest. Ma simt complet idiot circuland pe langa ei cu ecusonul meu de zona zero. Oamenii acestia si nu "ecusonatii" sunt cei care i-ar fi privit pe Teoctist si pe Daniel ca pe Dumnezeu si Sf. Petru. Ei lacrimeaza din suflet la auzul clopotelor, pentru ei Stefan este un fel de tata-mosu, nu un nume gol intr-un discurs. Adunarea aceasta ar fi trebuit sa fie libera, in camp deschis, poate astfel ortodoxia romaneasca s-ar fi apropiat de marile trairi spirituale colective fara de care nu exista religie adevarata. Toti cei ce ne aflam dincolo de poarta manastirii eram un fel de dop strain pus sa astupe calea de comunicare a pelerinilor adevarati cu stramosul lor. Asa, daca o bomba, care parca se cerea avand in vedere cohortele de sepepisti si politisti calcandu-se degeaba pe picioare, exploda in curtea Putnei, cei de pe dealuri si din spatele grilajelor s-ar fi simtit eliberati. E o gluma cruda, dar nu cunosc alt leac pentru penibil.