Puterea Opoziţiei

Semnarea unui protocol cu PRM-ul şi comunicarea publică a acestuia este al doilea gest politic al lui Mircea Geoană, care subliniază faptul că PSD-ul şi-a revenit din convalescenţă şi se

Semnarea unui protocol cu PRM-ul şi comunicarea publică a acestuia este al doilea gest politic al lui Mircea Geoană, care subliniază faptul că PSD-ul şi-a revenit din convalescenţă şi se pregăteşte să se întoarcă la guvernare. Primul indiciu în această direcţie fusese "ungerea" prin vot democratic a lui Marian Vanghelie în funcţia de preşedinte executiv al partidului. După o îndelungă încercare de repoziţionare şi de căutare a unui nou bazin electoral întinerit şi căruia să i se transmită un mesaj modern, PSD-ul a acceptat, în cele din urmă, realitatea. Este partidul celor "umiliţi şi obidiţi" şi ar face bine să rămână aşa, alături, desigur, de cei al căror discurs tună şi fulgeră împotriva mafiei, a îmbogăţiţilor şi asupritorilor (mesaje care merg la suflet acestui segment electoral). În politică nu e ca în publicitate, unde te poate interesa mai mult să sponsorizezi o emisiune cu 1% rating, dar unde se uită oamenii cu venituri foarte mari, decât una cu 10% rating, pe care o urmăresc oamenii cu venituri mici, atunci când faci reclamă unui produs premium. În publicitate contează puterea de cumpărare. În politică contează doar ratingul, fiindcă fiecare vot este egal cu altul. După prestaţia de "oltean" a preşedintelui PSD în emisiunea Vacanţa Mare, mă aştept şi la alte teme populare, lansate în tandem cu PRM-ul. Este puţin surprinzătoare tăcerea lui Marian Vanghelie, poate puţin intimidat de procesul care i s-a "servit" a doua zi după numire, părând ca un fel de mesaj de atenţionare din partea Puterii (evident, această succesiune de fapte este însă absolut întâmplătoare, fără a semnifica vreo ingerinţă a Puterii în actul de justiţie). Este de aşteptat însă ca Vanghelie să fie unul dintre purtătorii de mesaj ai noii alianţe, alături de Corneliu Vadim Tudor.
Degeaba încearcă Emil Boc să piseze tema pensiilor, a sistemului sanitar şi învăţământului, câtă vreme la putere sunt chiar ei. Degeaba încearcă acelaşi dans iniţiat de Traian Băsescu la primărie, de genul "eu aş vrea, dar nu mă lasă consilierii PSD". Ce a funcţionat la Traian Băsescu nu mai poate funcţiona la Emil Boc, fiindcă PNL-ul de acum nu poate fi asimilat PSD-ului de atunci. Mai mult, Emil Boc face un deserviciu propriei imagini a PD-ului, aducând în discuţie problemele grave care macină într-adevăr ţara. Întreţinerea circului politic ar fi fost o strategie de acoperire mult mai bună decât sublinierea problemelor grave în încercarea de a plasa responsabilitatea în curtea PNL-ului. "Capul lui Tăriceanu vrem" s-ar putea să se dovedească o temă deja perimată. Un PSD aliat cu PRM, având oricând şansa de a atrage de partea sa PC (care a şi votat legea TVA-ului preferenţial pentru alimentele de bază alături de PSD - un mesaj puternic de stânga), care începe să lase în urmă mătuşile şi termopanele şi să piseze tema inundaţiilor, a pensionarilor, a facturilor explozive la utilităţi şi a măreţei antireforme din sistemul sanitar, s-ar putea să întoarcă din ce în ce mai mult loteria procentelor în sondaje. Asistăm la naşterea unei noi puteri: Puterea Opoziţiei.