Pustnicul Onufrie botează la 2.000 de metri

Botezul Mântuitorului nostru Iisus este cel mai important praznic al acestei luni. Sărbătoarea Bobotezei, Teofania (Arătarea Domnului), reaminteşte evenimentul Botezului Domnului în Apele

Botezul Mântuitorului nostru Iisus este cel mai important praznic al acestei luni. Sărbătoarea Bobotezei, Teofania (Arătarea Domnului), reaminteşte evenimentul Botezului Domnului în Apele Iordanului. Desigur, botezul lui Iisus nu a fost un botez al pocăinţei, pentru că Iisus s-a născut fără păcat, ci s-a săvârşit pentru a împlini toată dreptatea" (Matei, 3, 15). Întâlnirea dintre prorocul Ioan şi Fiul lui Dumnezeu a fost impresionantă, aşa cum este zugrăvită în toate Evangheliile. Când Iisus i-a cerut să fie botezat, prorocul Ioan a rostit cu sfială şi umilinţă: "Se cuvine ca eu să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?" Dar Iisus a stăruit şi a mai spus: "Lasă acum, căci aşa se cuvine să plinim toată dreptatea..." Ioan a înţeles că această faptă este orânduită de sus şi a săvârşit botezul. La ieşirea lui Iisus din apa Iordanului l-au însoţit semnele Dumnezeirii: "Cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se ca un porumbel, a venit peste Dânsul". Şi, iată, un glas din ceruri s-a auzit zicând: "Acesta este fiul meu iubit, întru care am binevoit" (Matei, 3, 17). Astăzi, în ajunul Bobotezei este zi de post.
Grupurile de schiori care au urcat în aceste zile cu telecabina la Vârful Postăvarul au avut parte de o surpriză. Imediat, la coborârea din cabină s-au trezit stropiţi cu agheasmă de un preot înalt, cu barba până la brâu, înveşmântat după toate canoanele creştine. Unii miraţi, alţii bucuroşi că sunt botezaţi înainte de a se avânta pe pârtie şi în noul an 2006, turiştii au trecut cu toţii prin faţa crucii şi au sărutat-o. "Nu ştiţi ce bine mă simt în sufletul meu că mi-a ieşit în cale părintele, mărturiseşte o turistă. Am venit la schi cu familia mea, mă cheamă Ioana şi mă bucură faptul că am primit botezul chiar aici în vârful muntelui. E ceva neaşteptat". Mulţi s-au întrebat însă cine este acest părinte misterios care s-a cocoţat la 2.000 de metri altitudine ca să binecuvânteze creştinii pe frig, vânt şi ninsoare. Preotul locuieşte de zece ani pe munte, ascuns în sufletul pădurii. Chilia lui e pitită printre brazi, nămeţi şi stânci. Singur a ridicat o bisericuţă, care poartă "hramul Sf. Onufrie", o clopotniţă şi o troiţă. De fel din Cluj, e născut dintr-un tată român, Ion, şi o mamă rusoaică, pe nume Glicheria. Crescut de mic copil în dragoste pentru cele sfinte, a ales, după moartea părinţilor, calea călugăriei. Mai bine de 20 de ani a stat la Mănăstirea Cernica, unde Preasfinţitul Roman l-a călugărit şi "i-a dat preoţia". "Doream să trăiesc departe de lume, în pustiu, zice călugărul. După 20 de ani petrecuţi în mănăstire mi s-a dat binecuvântarea să plec. Prima dată am stat la o stână părăsită din Poiana Ruia, la poalele muntelui Postăvarul. Într-o noapte am luat foc de la o candelă şi am rămas doar cu ceea ce era pe mine. În două săptămâni însă mi-am făcut altă chilie". De marile Sărbători, Onufrie ţine slujbele, după toate canoanele. Iarna e foarte greu, timpul trece încet. După ninsori abundente, pustnicul îşi sapă tunele prin nămeţi pentru a ieşi din chilie. Se spală pe faţă cu zăpadă şi, dimineaţa devreme, aude fiarele pădurii cum urlă.

Obiceiuri de Bobotează
[ Astăzi se practică un vechi obicei, acela de a face în casă o pâine mare, de post. După ce va fi slujită de Bobotează, la biserică, pâinea va fi împărţită, cu fructe, persoanelor cu numele de Ion. Datina aduce bucurie în familiile care nu au botezat nici un prunc.
[ Cu agheasma de la Bobotează se sfinţesc veşmintele preoţilor, vasele bisericeşti, lăcaşurile de cult şi căminele fiecăruia dintre noi.
[ În ajunul Bobotezei se pregăteşte sămânţa de busuioc ce se va semăna într-o glastră la ora 24 sau cel mai târziu după slujba de Bobotează. Puterea acestui busuioc este verificată în timp; ca floare a dragostei, aduce armonie, noroc şi spor în casa în care a fost sădită.
[ Tinerele fete nu trebuie să uite obiceiul de a pune busuioc sub pernă pentru a-şi visa ursitul.