"Puneti statul unde ii e locul!"

S-a mai consumat un episod din campania pe care guvernul PSD o duce pentru ca Romania sa obtina in raportul de tara pentru 2003 al Comisiei Europene calificativul de economie de piata functionala.

S-a mai consumat un episod din campania pe care guvernul PSD o duce pentru ca Romania sa obtina in raportul de tara pentru 2003 al Comisiei Europene calificativul de economie de piata functionala. Este greu de spus in ce masura primul-ministru, Adrian Nastase, aflat zilele trecute la Bruxelles, a reusit sa-si convinga interlocutorii ca meritam un asemenea statut, care ne-ar face compatibili sa ne integram in Uniunea Europeana. Un lucru este insa cert: tactica folosita pana acum de Bucuresti "spunem ca ei si facem ca noi" nu mai poate pacali pe nimeni la Bruxelles. "Daca nu va onorati propriile promisiuni, nu aveti nici o sansa", l-ar fi atentionat pe premier presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi. Nu este vorba numai de vechile probleme nesolutionate (privatizarea intregului sistem bancar sau restructurarea sectorului energetic), ci si de altele noi. "Puneti statul acolo unde ii e locul intr-o economie de piata", i-a sugerat, pentru prima data, Prodi lui Nastase. Intr-adevar, rolul pe care il joaca astazi statul in Romania nu se deosebeste prea mult de cel de dinainte de 1989. Se scumpeste caldura. Nu va faceti griji, spune guvernul, care se angajeaza sa suporte diferenta de pret nu numai pentru persoanele aflate in dificultate, ci pentru toata lumea. De unde are insa guvernul atatia bani? Fireste, de la bugetul de stat, care este alimentat tot de cetatenii carora li se promit diferite favoruri. O astfel de economie nu este de piata, ci de comanda, in care statul "bunastarii generale" ia de la unii pentru a da la altii, dar tot mai putin, pentru ca din marea oala comuna mai mult se ia decat se pune la loc. Spre deosebire de economiile socialiste, cele capitaliste presupun nu numai invingatori, ca si invinsi. Un guvern poate, desigur, sa nu fie de acord cu asemenea principii, dar risca sa fie izolat. Pentru ca cine nu accepta postulatele culturale ale economiei de piata nu poate ajunge niciodata in selectul club al "celor 15". O demonstreaza probabil, cel mai bine, atitudinea capitalului strain fata de diferite tari. S-a facut mult zgomot la noi pe marginea diferentei de-a dreptul socante intre statisticile cu privire la investitiile directe de capital strain in Romania furnizate de Banca Nationala si cele provenite de la Registrul Comertului. Acelasi fenomen are o amploare mult mai mare in primul caz decat in cel de-al doilea. De ce? BNR ia in calcul numai prima etapa a investitiei, adica banii pe care intreprinzatorul strain ii aduce in tara cand isi deschide afacerea. Ulterior, afacerea respectiva poate lua amploare, prin aporturi suplimentare de capital de la societatea-mama, sau, dimpotriva, poate sa fie restransa si chiar lichidata. Etapele de dupa debutul investitiei sunt fotografiate de Registrul Comertului. Faptul ca statisticile Bancii Nationale indica un volum de investitii apreciabil mai mare decat cele ale Registrului Comertului scoate in evidenta o tendinta extrem de ingrijoratoare: capitalul strain mai mult lichideaza decat initiaza noi afaceri in Romania. Nici nu-i de mirare. Cu un Cod al muncii care obstructioneaza intrarea si iesirea libera de pe piata a mainii de lucru, cu un cost cu forta de munca mai ridicat decat oriunde in Europa, Romaniei ii este foarte greu, daca un imposibil, sa atraga capital strain. Or, fara investitii straine, economia romaneasca nu va putea fi nici restructurata, nici privatizata, oricate planuri de reforma si-ar face guvernul. Uniunea Europeana asteapta ca in Romania sa se produca schimbari profunde nu numai in economie, ci si in mentalitatea oamenilor. Pentru ca, cu practici populiste, nu se poate construi o economie de piata functionala. Ne-o spune si ultimul Eurobarometru al Comisiei Europene, din care rezulta ca in tari cum sunt Polonia sau Cehia, in care se produc schimbari de esenta in economie, oamenii se tem cel mai mult de somaj, in schimb in Romania, unde transformarile sunt lente, inamicul public nr. 1 este inflatia. Nu raspunsul in sine a avut insa darul sa-i puna intr-o oarecare incurcatura pe tehnocratii de la Bruxelles, ci faptul ca in Eurobarometru nu este trecuta ora la care au fost chestionati subiectii romani. Precizarea este foarte importanta, deoarece romanul se dedubleaza: dimineata este producator, iar la pranz - consumator. In fabrica, romanul este partizanul inflatiei, pentru ca prin cresteri de preturi isi acopera pierderile si isi mentine locul de munca. La piata este adversarul inflatiei, deoarece ii goleste cosul de cumparaturi. Acelasi om, dimineata aplauda guvernul, iar la pranz il huiduie. O asemenea situatie ingrijoreaza poate cel mai mult Bruxelles-ul. Deoarece urmarile ei sunt deosebit de grave. Pentru a supravietui, intreprinderile ineficiente nu-si platesc furnizorii. Lipsiti de banii care li se cuveneau, producatorii de energie sau materii prime nu-si onoreaza obligatiile fata de buget. Diminuarea veniturilor publice determina reducerea cheltuielilor statului, indeosebi in domeniul social. Asa am ajuns sa nu mai avem spitale si scoli, sa nu ne mai putem plati intretinerea locuintei si sa stam tot timpul cu grija zilei de maine. Struto-camila economica adanceste mereu saracia, fapt ce-i determina pe tot mai multi romani sa regrete vremurile cand se sculau in puterea noptii pentru a apuca sa cumpere un litru de lapte pentru copii. In asemenea conditii, nu este de mirare ca la Bruxelles se aude adesea intrebarea: "astia unde or vrea sa se duca?"