Punctele tari şi punctele slabe ale viitoarei legi a sănătăţii

Medicii spun că legea ar trebui întâi verificată printr-un proiect pilot.

Camera Federativă a Sindicatelor Medicilor din România a analizat proiectul legii privind organizarea şi funcţionarea sistemului sanitar din România şi i-a găsit câteva hibe.

Legea privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România a fost supusă dezbaterii publice de către Ministerul Sănătăţii (MS) în urmă cu câteva zile. Rostul ei este să modifice fundamental felul în care sunt gestionaţi banii Sănătăţii. Principala ei schimbare este interpunerea între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi furnizorii de servicii medicale a unei verigi suplimentare, reprezentată de casele de asigurări de sănătate private.

Află cine şi cum va încheia asigurare medicală în 2012

Câteva puncte tari
Dacă va fi adoptată, noua lege va revoluţiona întregul sistem actual de acordare a asistenţei medicale în România, susţin iniţiatorii ei. Principalul său avantaj va fi introducerea concurenţei între diverşii furnizori de servicii: de la medicii de familie, până la spitale şi casele de asigurări. De aici decurg şi celelalte atuuri: astfel, medicii, clinicile, spitalele şi farmaciile vor trebui să negocieze cu asiguratorii, ceea ce, susţin iniţiatorii legii, va fi în beneficiul pacienţilor. Iar aceştia din urmă vor putea alege între mai multe case de asigurări de sănătate, între mai mulţi furnizori de servicii şi vor putea opta şi pentru plata unei asigurări suplimentare.

Vezi ce drepturi ai ca asigurat

Punctele slabe găsite de medici
Unul dintre sindicatele din sănătate, Camera Federativă a Sindicatelor Medicilor din România, (CFSMR) a analizat legea şi i-a găsit câteva puncte slabe. Camera susţine că ar trebuimai întâi făcut un proiect pilot pe noua lege, pentru a vedea cum funcţionează. Vicepreşedintele CFSMR, dr. Dan Pereţianu, a făcut o listă a hibelor proiectului de lege. Iată ce susţine el:

1. Banul public nu va mai fi controlat de public, de asiguraţi, ci de politic şi de nişte “privaţi”. Un lucru bun este desfiinţarea caselor paralele, ale Armatei şi Transportului. Dar, pentru a le desfiinţa pe acestea, nu este nevoie de o lege stufoasă, ci de o decizie politică limitată.
2. Proiectul afirmă că se desfiinţează monopolul statului în finanţare. Este fals: Ministerul Finanţelor va strânge banii, Guvernul decide bugetul. Aspectul cum că va apare competiţie între companiile de asigurări este complet fals: CNAS va face redirecţionări de asiguraţi. În plus, se ştie că 90% din asiguraţi se asigură aproape de casă. Nu ştim cum va apare competiţia, de aceea vrem un proiect pilot.
3. Proiectul vorbeşte despre despre obligativitatea companiei de asigurări de a asigura pe oricine, dar nu vorbeşte şi despre modul în care oricine poate accesa un furnizor pe care îl doreşte. Pentru a avea profit, companiile private de asigurări nu vor contracta servicii medicale cu furnizori care au pacienţi săraci şi mulţi. Proiectul este neclar aici. Acum, dacă îndeplineşti criteriile de acreditare, casele judeţene sînt obligate să încheie contracte.
În plus, din moment ce companiile de asigurări vor deţine “reţele” [spitale, cabinete, laboratoare], apare evident că pe ele le vor susţine financiar şi cu ele vor face cele mai bune contracte. De altfel, în Legea 145/1997 se preciza clar că finanţatorii (casele de asigurări) nu pot deţine instituţii de servicii de sănătate şi intra în relaţii privilegiate de contractare cu “reţele”

Ce obligaţii ai ca asigurat medical

4. Responsabilizarea asiguratului este una dintre chei pentru creşterea finanţării. Problema este că, dacă se decide politic, pentru mulţi cetăţeni, pentru care acum nu plăteşte nimeni, prin noua lege cineva trebuie să plătească privaţilor. Cea mai frecventă situaţie este pensionarul cu venituri mici pentru a avea un trai decent. Aceasta a fost evaluat de OIM la 1200 lei/lună. Apare evident că Ministerul Muncii trebuie să acopere taxele de sănătate pentru aceşti oameni.
5. Pentru a genera fonduri suplimentare, Proiectul nu propune creşterea taxei la 7+7%, căci nu sună bine politic, deşi în 1997, ea aşa era, şi aşa este şi în Germania şi în Olanda. În schimb propune taxe suplimentare neclare. Singura taxă în plus clar formulată este cea pentru co-asiguraţi, care va fi de ½ salariul mimim. Problema se pune, pentru ce este nevoie de taxe suplimentare. Simplu, pentru că, de fapt, CNAS nu are acum bani pentru sănătate, Guvernul nu are curajul să revină la legea 145/1997, astfel că se va umbla la “pachetul minim de servicii”.
Acest pachet, care nu este minim din partea CNAS, ci este “maxim” (maximul ce se decontează de CNAS) va fi în aşa fel ajustat, încît fiecare dintre noi să fim obligaţi să suplimentăm bugetul FNAS.
6. Redactorii acestui proiect propun formarea unei instituţii superbirocratice în sistem, anume ANCIS. Ea va apărea prin cuplarea Institutului de Management pentru Servicii de Sănătate cu Comisia Naţională pentru Acreditarea Spitalelor, acum independentă, şi care va fi desfiinţată. Nu este cazul să se comaseze aceste două entităţi.
7. Transformarea spitalelor în fundaţii şi societăţi comerciale va fi foarte simplă. Autorităţile locale, care au primit aceste spitale cu greu prin ordonanţe de urgenţă între 2003-2010, vor putea decide repede acest fapt. În plus, nici nu vor mai fi obligate să finanţeze diverite tipuri de cheltuieli pentru acele spitale, ele “pot” doar să o facă. Se afirmă că prin acest mod de organizare, spitalele pot atrage fonduri private. Fals: şi acum, cine vrea să doneze bani spitalelor o pot face (vezi numeroasele acţiuni umanitare promovate şi de media).