Proteste faţă de islamizarea statului turc

Manifestaţiile din Ankara au fost adresate premierului pro-islamist care intenţionează să candideze la preşedinţie. "Nu vrem să trăim în Iran", au scandat protestatarii În Turcia,

Manifestaţiile din Ankara au fost adresate premierului pro-islamist care intenţionează să candideze la preşedinţie. "Nu vrem să trăim în Iran", au scandat protestatarii

În Turcia, sunt aşteptate de astăzi nominalizările partidelor pentru preşedinţie, tradiţional bastion al statului secular. Unul dintre cei mai posibili câştigători ai funcţiei este însă premierul Erdogan, de orientare islamistă, al cărui partid controlează parlamentul, unde se alege preşedintele.

Străzile din Ankara au fost inundate, sâmbătă, de circa 300.000 de manifestanţi în sprijinul secularismului. Cu două zile înaintea nominalizărilor în cursa pentru preşedinţia Turciei, coloane de turci au mărşăluit prin faţa mausoleului dedicat lui Kemal Ataturk, fondatorul şi liderul istoric al statului turc modern, republican şi secular. Fluturând drapele naţionale şi scandând sloganuri antiislamiste.

"Suntem musulmani, credem în Islam. Dar nu vrem să devină întregul nostru mod de viaţă", sunt citaţi participanţi la demonstraţiile neaşteptat de mari. Dacă iniţial erau anunţaţi doar naţionaliştii duri, numărul final al participanţilor arată amploarea diviziunii societăţii turce asupra rolului Islamului. Elita seculară din Turcia a dat jos de la putere, cu ajutorul armatei, câteva guverne tentate de un stat religios.

O Turcie mai pioasă

Presa turcă din ultima perioadă a vorbit despre intenţiile Partidului Justiţiei şi Dezvoltării, al premierului, de a-l numi tot pe Tayyip Recep Erdogan şi candidat la înlocuirea preşedintelui Ahmet Necdet Sezer, al cărui mandat expiră în mai. Dacă ar fi nominalizat, premierul are toate şansele de a fi ales de un parlament dominat de partidul său. Cu origini politice într-un partid islamist, înlăturat de la putere de armată în 1997, apoi transformat într-un partid acceptabil în jocul democratic, fostul primar al Istanbulului a introdus o serie de reforme democratice - mai ales dintre cele cerute de dubitabilul proces de aderare a Turciei la UE. Una a fost chiar diminuarea rolului Armatei în viaţa politică. În patru ani de mandate, Guvernul Erdogan a stabilizat economia ţării, afectată de câteva crize financiare, dar a încercat să facă societatea mai pioasă - inclusiv prin vinerea liberă pentru rugăciune. Încercările premierului de criminalizare a adulterului şi numirea unui islamist la Banca centrală indică o agendă mai mult decât "democrat conservatoare". La fel şi reacceptarea vălului Islamic în universităţi şi instituţii publice, rescrierea cărţilor de istorie în cheie religioasă sau ideea adăugării a încă trei litere la alfabet pentru acomodarea limbii turce cu araba. Cu atari temeri, Consiliul rectorilor din Turcia a emis deja un comunicat prin care solicită ca viitorul preşedinte să fie cineva "devotat fundamentelor republicii turce, în principal secularismului" - ceea ce universitarii nu-l consideră a fi pe premierul Erdogan. În acelaşi sens a vorbit şi şeful Statului Major al armatei turce, tradiţionala apărătoare a statului secular.

Ultimul preşedinte secular

Ahmet Necdet Sezer este expert în Constituţie, pe care a apărat-o cât i-a permis funcţia mai mult ceremonială: a respins numirea în funcţii de stat a multor pro-islamişti şi a întors parlamentului legi despre care socotea că ating orientarea seculară a statului, protejată prin Constituţie. În discursul său final, preşedintele Sezer a avertizat audienţa militară că "stâlpii republicii seculare" sunt în cel mai mare pericol din 1923.