Protecţia salariaţilor din firmele mici, lăsată la mâna angajatorilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În sectoarele unde nu se încheie contracte colective pe ramură, angajaţii trebuie să fie reprezentaţi pe grupuri de firme Odată cu publicarea în "Monitorul Oficial" a Contractului

În sectoarele unde nu se încheie contracte colective pe ramură, angajaţii trebuie să fie reprezentaţi pe grupuri de firme

Odată cu publicarea în "Monitorul Oficial" a Contractului Colectiv de Muncă (CCM) unic la nivel naţional, a apărut necesitatea încheierii de contracte colective şi la nivel de ramură. Însă există sectoare în care - în mod "tradiţional" - nu se încheie astfel de contracte, protecţia salariaţilor rămânând la latitudinea angajatorilor.

În asemenea cazuri, se poate apela la varianta grupurilor de firme, pentru că în contractele de muncă la nivel de unitate apare o nouă clauză, unde trebuie specificat clar cărei ramuri i se arondează activitatea din acea firmă.

De regulă, contractele colective sunt negociate şi semnate de organizaţiile şi federaţiile sindicale pe de-o parte, respectiv de organizaţiile şi federaţiile patronale, de cealaltă parte. Confederaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional negociază şi semnează CCM unic pe ţară, acest document-cadru fiind aplicabil, în mod direct, în acele cazuri în care la nivel de ramură nu s-a încheiat un contract colectiv.

În ce domenii lipseşte contractul colectiv de muncă

Este nevoie, aşadar, de existenţa şi prezenţa sindicatelor şi patronatelor. De aceea, cel mai puternic afectate de inexistenţa contractelor colective de muncă sunt sectoarele în care predomină firmele mici, cu puţini angajaţi. Aici, sindicatele sunt practic inexistente, şi mai multe încercări de a coagula mişcări sindicale au eşuat. Este vorba în primul rând de sectoare precum comerţul cu amănuntul, turism, hoteluri, restaurante. Acestora li se adaugă unităţile mici de producţie, cu un număr relativ mic de angajaţi. Din cele 32 de ramuri în care trebuie încheiate contracte, doar în 20 există asemenea parteneriate.

Există însă şi cazuri în care lucrurile stau exact invers: sindicatele sunt foarte puternice şi bine organizate, dar - din diverse motive - nu s-au constituit organizaţii ori federaţii patronale care să reprezinte contrapartea necesară negocierii CCM. Acest fenomen s-a remarcat în sectorul furnizării de energie electrică unde, în urma privatizărilor, au apărut "patroni" noi (Enel, CEZ, E.ON) care însă nu s-au constituit şi ca organizaţie patronală.

De altfel, în majoritatea sectoarelor unde privatizările au depăşit etapele cele mai importante şi avem proprietari noi, problema contractelor colective de muncă riscă să rămână nerezolvată.

Tocmai pentru a rezolva neajunsurile legate de contractele colective, "săptămâna viitoare ne vom întruni, împreună cu sindicatele, şi sper că vom identifica mai exact care sunt ramurile unde vom încheia astfel de contracte", ne-a declarat, ieri, Adrian Izvoranu, director executiv al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR). El a remarcat că, "deocamdată, sunt câteva mii de companii ai căror reprezentanţi habar nu aveau că trebuie să facă parte dintr-o anumită ramură de activitate. În plus, trebuie să schimbăm modelul vechi al Anexei IV la contractul unic (n.n. - lista domeniilor), pentru că acum apar acolo ramuri de activitate care practic nu mai există". Pentru acele sectoare în care una din părţi (sindicală sau patronală) este prea slab reprezentată, contractul colectiv se va negocia şi semna de către reprezentanţii angajaţilor şi angajatorilor pe grupuri de firme, a precizat Adrian Izvoranu. El estimează că, în urma întâlnirilor de săptămâna viitoare, partenerii sociali vor fi în măsură să stabilească ramurile de activitate, precum şi sindicatele şi patronatele reprezentative pentru acestea, capabile să negocieze contracte colective.

Angajatorii se tem de sindicate, salariaţilor le e frică de patroni

Una dintre principalele cauze care au condus la inexistenţa contractelor colective de muncă în mai bine de 10 ramuri ale economei naţionale este dată de teama reciprocă manifestată între angajaţi şi angajatori. "În multe cazuri, lucrătorii nu se înscriu în sindicate, pentru că se tem de reacţia patronilor, şi asta se întâlneşte cel mai des în firmele cu investitori străini. Dar am avut şi situaţii în care sindicatele sunt puternice, iar de teama acestora patronii nu s-au coagulat în mişcări patronale opozante", ne-a declarat Ovidiu Jurca, vicepreşedinte al Blocului Naţional Sindical. El a arătat că marele neajuns cauzat de lipsa contractelor colective este faptul că "drepturile părţilor sunt mai mult fictive, atât ale angajaţilor, cât şi ale angajatorilor". Acum "încă ne mai confruntăm cu situaţii în care iniţiatorii trebuie să acţioneze pe ascuns pentru a fonda un sindicat, reacţiile unor patroni fiind vecine cu gestul de a pune mâna pe pistol", a mai spus liderul sindical. Ca exemplu, el a nominalizat sectorul HO-RE-CA (hoteluri, restaurante, cafenele), în care "salariaţii sunt practic lipsiţi de drepturi".

Reamintim că inexistenţa contractelor colective în anumite ramuri a fost un "steguleţ roşu" care punea sub semnul întrebării integrarea României în Uniunea Europeană. A devenit imperios necesar, în consecinţă, un parteneriat real între reprezentanţii sindicatelor sau salariaţilor şi ai angajatorilor, pentru că niciuna dintre părţi nu va avea de câştigat în cazul unor conflicte generate din astfel de cauze.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite