Între DA şi NU. Proiect România

Ce fel de Românie îmi propun ei mie, alegătorului, după data de 19 mai? De ce ar trebui eu, mâine, să merg la vot? Pentru că-l urăsc pe Băsescu? Nu-l urăsc. Pentru că-l iubesc? Nu-l

Ce fel de Românie îmi propun ei mie, alegătorului, după data de 19 mai?

De ce ar trebui eu, mâine, să merg la vot? Pentru că-l urăsc pe Băsescu? Nu-l urăsc. Pentru că-l iubesc? Nu-l iubesc. Pentru că vreau să-i "arunc de la balcon pe cei 322"? Nu vreau. Pentru că-i ador pe Tăriceanu, Geoană & Co.? Nu-i ador. De fapt, asta e şi problema. Niciuna dintre părţi nu a reuşit să-mi răspundă la această întrebare simplă: de ce ar trebui eu, mâine, să merg la vot? Şi nu a reuşit să-mi răspundă, pentru că nu mi-a explicat ce va urma după data de 19 mai… Băsescu se întoarce şi continuă tărăboiul? Parlamentarii se încordează şi-l suspendă iar? Nu, mulţumesc! Sau Băsescu nu se întoarce şi, atunci, ce-mi propune PSD-ul? Sau PNL-ul? De fapt, niciuna dintre părţi nu a reuşit, de-a lungul acestei campanii electorale agitate, să mă convingă că are vreun proiect. Un proiect numit România. Ce fel de Românie îmi propun ei mie, alegătorului, după data de 19 mai?

Traian Băsescu ar fi putut să mi-o spună franc: "Vreau mai multă putere". "Vreau o republică prezidenţială de tip francez, în care şeful statului face şi desface guverne. Sau chiar una de tip american, unde preşedintele e chiar şeful Executivului. Voi chema iar poporul la referendum, pentru a-i cere aprobarea". Bun. Puteam să fiu de acord cu Traian Băsescu. Sau nu! Dar pe baza unor argumente. Or, în loc de aşa ceva, el mi-a servit numai "moguli", "oligarhi" şi alte bazaconii.

De partea cealaltă, nici pesediştii, braţ la braţ cu liberalii, maghiarii, peremiştii - ce alăturare!!! - şi conservatorii n-au putut să-mi explice proiectul România de după 19 mai. În regulă. Îl demitem pe Băsescu. Şi după aceea? Îl alegem pe Geoană? Sau pe Tăriceanu? Sau pe Isărescu? Sau pe Ţiriac? Mare brânză am făcut! Să-l schimbăm pe "escu" cu "escu"! Dacă, laolaltă, toate aceste partide mi-ar fi explicat că vor schimba Constituţia pentru ca România să devină o republică parlamentară, puteam să fiu de acord cu ele. Sau nu! Dacă mi-ar fi spus că vor modifica Legea fundamentală pentru ca atribuţiile preşedintelui să fie clar delimitate de cele ale premierului, dacă mi-ar fi spus cum o vor face, iar puteam să fiu de acord cu ele. Sau nu! În schimb, mi-au servit şi ele tot felul de bazaconii, precum asemănările dintre Traian Băsescu şi Mussolini, Hitler sau Stalin. Hai să fim serioşi! O fi Băsescu zurliu, dar parcă-i prea de tot. În concluzie, de ce ar trebui eu, mâine, să merg la vot?

Nu am de ales între mai mulţi concurenţi. Nu am de ales între platforme electorale diferite. Sunt silit să spun DA sau NU nu cu mintea, cu raţiunea, ci cu inima. Sunt chemat să judec un divorţ. Să scot din joc unul din soţi, care au început prin a se înjura şi au sfârşit prin a se lovi cu parul. Niciunul nu a reuşit să-mi spună… ce facem cu România?