"Programatorul indian" este o amenintare mai mare pentru vest-europeni decat "instalatorul polonez"

Unul dintre motivele pentru care alegatorii francezi (si dupa ei, cei din Olanda) au respins Constitutia europeana este teama fata de spectrul "instalatorului polonez", pentru a folosi un termen cu

Unul dintre motivele pentru care alegatorii francezi (si dupa ei, cei din Olanda) au respins Constitutia europeana este teama fata de spectrul "instalatorului polonez", pentru a folosi un termen cu larga circulatie in presa occidentala. Este vorba de concurenta pe care instalatorii veniti din Polonia, ale caror pretentii de remunerare a activitatilor prestate sunt mult mai mici fata de normele pietei, o pot face instalatorilor autohtoni. "Instalatorul polonez" a devenit, practic, simbolul tuturor categoriilor de muncitori imigranti din tarile est-europene, proaspat intrate sau care ar urma (ca Romania si Bulgaria) sa intre in viitorul apropiat in Uniunea Europeana, in cautare de lucru in tarile occidentale si dispusi de a-si folosi toata priceperea si de a munci pe rupte, multumindu-se cu o rasplata baneasca mult inferioara celei solicitate de bastinasi, deoarece, oricum, castigul e (mult) mai mare decat cel cu care s-ar alege acasa.
Strigatul de lupta al fortelor ostile Constitutiei europene
Un ziar francez compara chiar afluxul de mana de lucru ieftina din Est, cu "invazia unor lacuste", nefiind, de aceea, de mirare ca invocarea pericolului reprezentat de "instalatorul polonez" a devenit strigatul de lupta in jurul caruia se raliaza toate fortele ostile ratificarii Constitutiei europene. Muncitorii, nu numai francezi, ci si din alte tari vest-europene, se tem ca, din cauza concurentei din Est, si-ar putea pierde toate avantajele de care se bucura - saptamana de lucru redusa, salariul minim garantat, vacante de pana la sase saptamani, plata indemnizatiilor de somaj, care adesea se apropie de cast igul lunar, pentru multi fiind, de aceea, preferabil sa nu munceasca.
Oameni cu mainile de aur
Or, muncitorii polonezi si, in general, cei estici sunt cunoscuti pentru harnicia lor, cu atat mai mult daca este stimulata si de o plata mai buna decat cea de acasa, ei nedandu-se in laturi sa munceasca mult peste program. In plus, instalatorii polonezi, ca si colegii lor din celelalte tari estice, se pricep la de toate, sunt adesea si electricieni, zidari, tamplari, tinichigii, au, cum se spune, maini de aur, putand executa mai multe dintre reparatiile de care are nevoie orice locuinta. Marele paradox este ca in Franta, ca si in alte tari occidentale, exista o penurie de mesteri si, indeobste, de muncitori manuali. Ori de cate ori e nevoie de un instalator, pot trece, uneori, saptamani intregi pana cand acesta sa fie gasit liber. Alt paradox este ca, potrivit cifrelor oficiale, desi somajul in Franta, de pilda, se situeaza la 2,5 milioane de persoane, anual raman neocupate 250.000 de slujbe. Este vorba de slujbe cum ar fi cele de zugravi, gradinari, zidari etc., la care autohtonii nu prea se ingramadesc.
Marea primejdie: delocatia productiei
In realitate, nu "instalatorul polonez" constituie marele pericol, ci acesta vine din cu totul alta parte. Si anume, din Extremul Orient, din tari ca India si China, care cunosc, in prezent, o perioada de dinamism economic fara precedent. India, de exemplu, a devenit un adevarat magnet pentru ceea ce se numeste delocatia productiei (outsourcing). Tot mai multe firme din Europa si America prefera sa-si creeze in jurul marilor orase indiene (Bangalore a devenit o adevarata capitala mondiala a delocatiei) filiale folosind mana de lucru ieftina locala, in vreme ce echipamentul este furnizat (sau mai degraba "mutat" de la "centru" la "periferia" geografica si economica) de catre companiile respective. Si nu numai pentru ca salariile in India sunt mai mici, ci pentru ca indienii sunt dispusi sa munceasca mai mult si sa faca orice munca, de la cele mai grele si murdare pana la cele de conceptie. Astazi, indienii se numara printre cei mai buni informaticieni din lume. Ei nu mai sunt la coada cozii, ca pana nu de mult, prin tehnicienii si inginerii lor ei alearga acum in plutonul fruntas. "Exista astazi - scrie New York Times - o teribila foamete in India, dar nu este vorba de lipsa de hrana. Este o foamete de afirmare profesionala, care a izbucnit cu forta unui vulcan in randurile tinerei generatii". Iar India, cea mai mare democratie a lumii (un miliard de locuitori), este o tara tanara, aproape 70 la suta din populatie are sub 35 de ani si aproape 50 la suta are 25 de ani sau mai putin. Asa incat nu de "instalatorul polonez" ar trebui sa se teama cel mai mult vest-europenii (si poate chiar si americanii), ci de instalatorul, de tehnicianul, de programatorul indian, ca si de fenomenul tot mai pronuntat al delocatiei, al migrarii nu a mainii de lucru dinspre est spre vest, ci a echipamentului de inalta tehnologie dinspre vest spre est, acolo unde mana de lucru este abundenta, ieftina, inalt calificata si fara pretentii exagerate. Si, mai ales, dornica de a se afirma. Un semnal de alarma pentru o lume occidentala anchilozata in conceptii depasite si cu o populatie imbatranita, tematoare sa nu-si piarda privilegiile.