Produsele de post - abstinenţă sau marketing?

Luptându-se cu amintirea nefericitului salam de "soia" şi cu tentaţiile pieţei, românii se ambiţionează să ţină post Nu trebuie neapărat să fii credincios ca să remarci, la un

Luptându-se cu amintirea nefericitului salam de "soia" şi cu tentaţiile pieţei, românii se ambiţionează să ţină post

Nu trebuie neapărat să fii credincios ca să remarci, la un raid scurt prin magazine, ce bine stăm noi, românii, la capitolul "industrie de post".

Nu există patiserie, cofetărie sau magazin alimentar unde să nu găseşti anunţul: "Avem produse de post", deşi acum, la doar o săptămână înainte de Paşte, ochii fug mai degrabă după promoţiile la cozonaci!

Românii nu mai ţin post doar cu cartofi, varză, fasole şi covrigei săraţi

Pe lângă clasicele ştrudele cu mere şi pateuri sau plăcinte cu varză, spanac, ciuperci, dovleac sau ceapă, pe care le poţi găsi la patiserii, brutarii se întrec care mai de care în diversificarea produselor de post, azi putând fi găsite cu uşurinţă şi baclavale cu nuci, alune sau fistic, cornuleţe cu gem sau rahat, fursecuri şi biscuiţi.

În supermarketuri, vânzările la clasicele eugenii, la soia sau la tocană de legume, foarte populare până acum câţiva ani, au fost bătute de sortimente noi de zacuscă, măsline şi pateuri vegetale, diversificându-se şi produsele bogate în proteine, ciupercile şi soia. La raioanele cu produse gata preparate se cumpără mult salată orientală sau de crudităţi, sarmale de post, orez sârbesc şi pilaf, fasole bătută, salată de vinete şi zacuscă de casă. Ultimele produse apărute pe piaţă înainte de Paşte sunt iaurturile de soia şi chiar cozonacii de post, faţă de care cei mai mulţi cumpărători sunt încă destul de sceptici. Nici nu-i de mirare, când te gândeşti ce gust poate avea un astfel de cozonac faţă de cel făcut ca la mama acasă. Mai puţin populare la noi, laptele de soia cu aromă de cicoare, scorţişoară sau vanilie şi brânza tofu se pot găsi şi ele pe rafturile magazinelor, câştigând treptat din adepţi. Un singur sortiment lipseşte ca, din perspectivă gustativă, să nu fie nicio diferenţă între produsele de post şi cele de dulce. Nu avem încă un ou de post. Se pare că el a scăpat "inventatorilor" şi în bucătăria europeană, şi în cea veche, orientală (de unde provine tofu).

Şi restaurantele şi-au adăugat pe meniu produse de post, preţurile fiind uneori atât de convenabile, şi oferta atât de variată, că ele îmbie şi clienţii mai puţin duşi la biserică.

Hipermarketurile, de partea cealaltă, investesc în campanii publicitare ample, în care strategia de comunicare pune accentul pe respectarea tradiţiilor, pe preţurile scăzute şi pe întâmpinarea nevoilor clienţilor în pragul Sărbătorilor.

Cu o industrie alimentară atât de diversificată în produse de post, credincioşii se întreabă dacă semnificaţia postului nu este complet alterată. Consumând în cantităţi suficiente şi chiar excesive produse de post care imită carnea şi brânzeturile, imităm de fapt hrana perioadei de dulce. E bine-cunoscut faptul că postul înseamnă în primul rând înfrânare, el fiind prin excelenţă un exerciţiu de asceză. Dacă diferenţa dintre produsele din carne sau brânzeturi şi echivalentele lor din soia e doar una de etichetă, nu putem să nu ne întrebăm cum se mai pot bucura cei ce postesc de bogăţia mesei de Paşte, dacă în post nu "taie-împrejur dulceaţa gâtlejului", aşa cum cer Sfintele Scripturi?