Prinţ şi cerşetor la DNA

să pleci spre anchetă prinţ sau cerşetor. Ieşirea din scenă a omului de afaceri conservator a semănat mult a melodramă ieftină. Alături de el au stat oamenii Puterii, care i-au plâns de

să pleci spre anchetă prinţ sau cerşetor. Ieşirea din scenă a omului de afaceri conservator a semănat mult a melodramă ieftină. Alături de el au stat oamenii Puterii, care i-au plâns de milă. Cu toate că a avut câteva discuţii cu Tăriceanu, în care i s-a sugerat să plece din cauza problemelor cu organele de anchetă, Copos a preferat să aştepte un moment propice pe care să-l speculeze în folosul propriei imagini. Nimic nu putea fi mai potrivit decât un protest faţă de Codul Fiscal. Votanţii conservatori se vor fi simţit apăraţi în interesele financiare de gestul fostului vicepremier care, fiind parte a guvernării, nu a reuşit să le promoveze interesele. E o notă de moralitate să-ţi dai demisia în semn de solidaritate cu o categorie socială. Sună şi bine. Doar că, în cazul Copos, această haiduceală politică nu a făcut altceva decât să-i taie orice speranţă pentru o viitoare carieră politică. Aşa cum a încercat să-şi acopere afacerile, aşa a încercat acum să ascundă şi motivul real al plecării. Incapacitatea sa de a-şi asuma realitatea, ca şi încercarea de a păcăli electoratul îl vor costa scump în cazul unei reveniri pe scena politicii. Jignitoare a fost pentru marea masă a cetăţenilor şi atitudinea colegilor de guvern ai domnului Copos, inclusiv a domnului Tăriceanu, care nu mai prididea să se mire de această decizie. şi partidul l-a plâns pe Copos câteva clipe, după care s-a retras să-i găsească înlocuitor. Toată punerea în scenă a urmărit să-i lase fostului vicepremier covorul roşu şi la ieşirea din clădirea din Piaţa Victoriei. În plus, nu dădea bine pentru imaginea Cabinetului o plecare pe motiv de DNA.
În schimb, pentru Opoziţie, DNA a devenit al doilea domiciliu, cum se întâmplă acum în cazul lui Adrian Năstase. Când ajungi în partea cealaltă, nu se mai construiesc telenovele în jurul tău. Partidul te dă afară, procurorii te hărţuiesc cu percheziţiile, dosarele se înmulţesc precum ciupercile după ploaie şi toată lumea te ocoleşte ca pe ciumatul din piaţa publică. Acesta este purgatoriul politic. Mai mult, mulţimea care stătea cuminte la cabinet aşteptând un gest de bunăvoinţă din partea alesului s-a transformat în mulţimea acuzatoare. Năstase plăteşte din plin incapacitatea de a face curăţenie în jurul său în timpul guvernării pe care a gestionat-o, dar şi plăcerea de a se bălăcări în fel de fel de aranjamente, unele mai dubioase ca altele. Dramatic este însă că ambele cazuri, ca şi altele care au reuşit să îngălbenească steagurile justiţiei, nu sunt decât pentru vitrina expoziţiei internaţionale. Sună bine să spui că ai un vicepremier în anchetă, un fost prim-ministru şi câţiva parlamentari. Pe fond, convingerea este că "om reuşi noi cumva să le scoatem la capăt", în cel mai pur stil mioritic. Pentru opinia publică internă, finalizarea unor procese ar putea duce la recâştigarea încrederii în justiţie. Pentru extern ar fi un semn de responsabilitate. Din păcate, după cum au fost tratate cele două situaţii descrise mai sus, nu se poate trage deocamdată decât o singură concluzie: că diferenţierea Opoziţie-Putere viciază orice demers al actului de justiţie.