Primele tensiuni intre Londra si Washington

Tony Blair - nemultumit ca George W. Bush nu tine seama de parerile sale

Imaginile de la intalnirea premierului britanic Tony Blair cu presedintele american George W. Bush la Washington ii arata pe cei doi lideri la fel ca intotdeauna, ca intr-o adevarata poza de familie, cei mai buni prieteni si aliati, care folosesc pana si... aceeasi pasta de dinti, dupa cum a declarat presedintele american cand s-au cunoscut pentru prima data. In spatele pozei publice, insa, par sa se ascunda din ce in ce mai multe tensiuni si divergente, pe masura ce situatia din Irak si din Orientul Mijlociu se inrautateste. Cea mai recenta schimbare de pozitie a Casei Albe, care a decis sa sustina initiativa de separare unilaterala a premierului israelian Ariel Sharon, l-a prins din nou pe Tony Blair (acuzat de mult timp in Marea Britanie ca este lacheul lui Bush) la mijloc, intre Uniunea Europeana si SUA. Desi a incercat sa se eschiveze, declarand ca aceste evolutii recente nu inseamna abandonarea foii de parcurs, Blair a trebuit sa infrunte totusi ridicolul situatiei de a accepta o solutie careia Marea Britanie i se opusese de la bun inceput. Mai mult, intelegerea dintre Sharon si Bush reprezinta o umilinta personala pentru Blair, care a fost consultat de Casa Alba in termeni generali inainte de intrevederea presedintelui cu premierul israelian, fara ca punctul de vedere exprimat de el sa conteze prea mult, se pare, in final. Mai mult, inalti oficiali palestinieni sustin ca l-au rugat insistent chiar pe premierul Tony Blair inainte de intalnirea Bush-Sharon sa isi foloseasca influenta pe langa americani pentru ca acestia sa nu isi schimbe principiile de baza ale politicii in Orientul Mijlociu. "Este foarte clar ca britanicii nu au nici o influenta", au concluzionat acestia, dezamagiti de rezultate. Alaturi de reprezentantii celorlalte state europene, chiar si ministrul britanic de Externe, Jack Straw, a lasat sa se inteleaga ca pozitia americana nu coincide nicidecum cu cea a tarii sale. Aceasta nu ar fi insa singura umilinta pe care a avut-o de suferit Tony Blair din cauza aliantei cu Bush. In absenta armelor de distrugere in masa, singura justificare a premierului britanic pentru implicarea in razboiul din Irak ramasese crearea unui stat democratic, pasnic, fara Saddam Hussein. Este evident insa ca Irakul se afla din ce in ce mai departe de o astfel de perspectiva, iar intrevederea celor doi lideri intervine chiar pe fondul agravarii situatiei in zona, unde ostatici civili isi asteapta din minut in minut executia, iar numarul victimelor creste de ambele parti. Surse apropiate lui Tony Blair afirmau ca premierul intentiona sa ii ceara presedintelui Bush sustinerea pentru o noua rezolutie ONU asupra Irakului si o schimbare a tacticii americane, din cauza temerilor ca atacurile cu avioane de razboi si elicoptere asupra civililor genereaza din ce in ce mai multa instabilitate. In plus, diplomatii britanici sunt nemultumiti de slaba influenta a Londrei in cadrul Autoritatii provizorii, raportata la efortul considerabil de razboi si nu sunt de acord cu calendarul presedintelui Bush de introducere a democratiei in Irak. "Avem nevoie de o prezenta puternica si cu autoritate in Bagdad. As vrea ca persoana respectiva sa fie desemnata adjunct al administratorului american Paul Bremer", a declarat liderul conservator Michael Howard. Pe fondul obiectiilor din ce in ce mai numeroase ale compatriotilor lui la adresa politicii sale externe si a apropiatelor alegeri din SUA, premierul britanic (a carui prezenta la Washington ii poate aduce lui Bush sanse in plus de a fi reales) risca din ce in ce mai mult afisandu-se alaturi de presedintele american, intrucat, in eventualitatea in care acesta ar pierde la prezidentialele din noiembrie, Blair ar ramane izolat, ultimul lider din lume care a dorit razboiul din Irak.