Primăriile, responsabile pentru creşterea cursului şi a inflaţiei

Curtea de Conturi ia la puricat cheltuielile excesive realizate de autorităţile locale în ultimele zile ale anului trecut

Sărbătorile de iarnă din 2007 au fost foarte încărcate pentru majoritatea primăriilor. Achiziţii de autoturisme, mobilier, frigidere şi alte bunuri de folosinţă îndelungată. Decontări în avans şi achitarea unor lucrări supraevaluate. Operaţii suspecte care au înecat piaţa cu lei, ducând la adâncirea dezechilibrelor din economie.

Sfârşitul anului 2007. Printre ştirile liniştite de sărbători se fac auzite îngrijorările privind creşterea cursului. Leul intrase pe o pantă de depreciere, obişnuită pentru sezonul rece, dar parcă nu mai avea nicio frână. La începutul lui decembrie, trece de 3,5 lei, după care, în ultima zi, de 3,6 lei/euro, un nivel nemaiatins în ultimele 20 de luni. Calea era deschisă pentru accelerarea devalorizării, astfel că azi nu ne mai miră  un curs de peste 3,7 lei/euro.

Evident cauzele sunt complexe, ţin de crizele externe, dar au şi resorturi interne, care se întind până la… primăria unui oraş sau chiar a unei comune. Localităţile care tocmai primeau bani de la guvern şi se grăbeau să-i sacrifice taman de Crăciun. Iar sumele nu sunt deloc mici. În decembrie 2007, unele consilii locale şi judeţene au beneficiat de fonduri suplimentare de la bugetul de stat de circa 4 miliarde de lei (aproape un miliard de euro).

Sume uriaşe volatilizate rapid

“Am cerut echipelor noastre ca în cadrul planurilor de control pe fiecare judeţ să urmărim cu prioritate modul cum s-au realizat cheltuielile în ultimele zile ale anului trecut”, spune Dan Drosu Şaguna, preşedintele Curţii de Conturi.
 
“Sumele implicate au fost de natură să determine deprecierea semnificativă a monedei naţionale, creşterea deficitului bugetar şi a deficitului de cont curent. Iar intervalul redus în care au fost cheltuite aceste sume conduce  la suspiciuni cu privire la justificarea şi legalitatea operaţiunilor efectuate”, adaugă Iordan Anghel, preşedintele Secţiei control financiar ulterior din Curtea de Conturi.

Este vorba de clasicele achiziţii, absolut necesare, de autoturisme, mobilă şi bunuri de folosinţă îndelungată. În alte cazuri este vorba de cunoscutele mecanisme – achitarea unor lucrări/servicii supraevaluate sau care nu au fost executate; încredinţarea directă a lucrărilor, fără licitaţie, alegerea unor societăţi care aveau datorii la stat sau care declarau pe proprie răspundere că nu au datorii, fără să mai fie verificate.

Centrul încurajează cheltuielile heirupiste

Asemenea operaţii se realizează sub motivul nevoii de operativitate, pentru ca banii să nu fie pierduţi.

De altfel, un asemenea comportament este motivat chiar de guvern, care alocă grosul sumelor de bani în teritoriu chiar în ultima parte a anului.
Potrivit ultimului raport public al Curţii de Conturi, cheltuielile bugetare operate de la bugetul de stat, în ultimul trimestru al anului 2006, au totalizat circa 38 la sută din valoarea cheltuielilor operate în întregul an. 

O altă statistică arată că, în decembrie 2006, au fost cheltuite cele mai multe fonduri, reprezentând peste jumătate din nivelul cheltuielilor efectuate în întregul semestru.

Peste un an însă, cheltuielile heirupiste din teritoriu aveau să depăşească toate recordurile.

Audit sau control?

În forma aflată acum în dezbatere în parlament, noua lege pentru reglementarea Curţii de Conturi pune un accent mai mare pe activitatea de audit, în detrimentul celei de control. “România nu cred că este pregătită în acest moment pentru această schimbare”, spune preşedintele Curţii de Conturi, Dan Drosu Şaguna. Auditul se încheie de obicei prin recomandări, care, experienţa arată, nu “sensibilizează“ autorităţile autohtone. Atribuţiile Curţii de Conturi au fost deja amputate, în urmă cu cinci ani fiind desfiinţate instanţele (procurori şi judecători) de pe lângă Curte.