Primăria a luat locul reşedinţei Episcopiei Catolice

În 1990, amplasamentul Primăriei Oradea a iscat discuţii aprinse. Clădirea, monument istoric de interes naţional, îmbină func-ţionalitatea cu aspectul maiestuos şi elegant.

Sute sau mii de orădeni trec zilnic pragul Primăriei, unii fiindcă lucrează acolo, alţii fiindcă birocraţia îi obligă. În graba cotidiană, cei mai mulţi nici nu remarcă frumuseţea clădirii, monumente istoric de interes naţional, una dintre puţinele construcţii din Oradea care şi-a păstrat întrebuinţarea originală.
Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă cu prezentarea clădirii Primăriei, în care ştiinţa, arta şi justiţia ar trebui să fie la ele acasă, aşa cum sugerează cele patru statui alegorice, de pe faţada principală (şţiinţa, arta, justiţia şi agricultura). Dacă în luna iunie a anului 1900 nu se lua decizia ca Primăria să fie construită pe locul fostei reşedinţe a Episcopiei Catolice, orădenii s-ar adresa astăzi municipalităţii îndreptându-se spre fostul han Arborele Verde (actualul Teatru Arcadia) sau spre intersecţia străzilor Dunării şi Republicii - două dintre locaţiile propuse, în ianuarie 1900, pentru amplasarea Primăriei.
Proiectul clădirii a fost semnat de Rimanoczy Kalman junior, inaugurarea acesteia având loc la 10 ianuarie 1904, după doi ani de muncă întreruptă de greve. După acest moment, fosta primărie, actuala Şcoală Generală Oltea Doamna, a fost transformată în Şcoală Primară de Fete. În „Memoria caselor”, Liviu Borcea precizează că „cea mai veche primărie (ştiută pe la începutul secolului al XX-lea sub numele de Primăria mică) din Olosig a fost pe strada Principală (Republicii) colţ cu actuala stradă Mihai Eminescu. Ea exista aici şi prin 1714, atunci când, în Oraşul Nou, primăria era în localul hanului Vulturul”.

Tablouri simbolice

Pentru cei care frecventează dezbaterile publice din sala mare a Primăriei, sala Traian Moşoiu, menţionăm că, în urmă cu o sută de ani, pe de o parte şi de alta a încăperii erau două tablouri mari. Unul reprezenta întâlnirea din 1412 a regilor Sigismund de Luxemburg şi Vladislav Yagello la Oradea. Celălalt reprezenta scena în care Menumorut, „ducele bihorenilor”, oferea mâna fiicei sale fiului lui Arpad, căpetenia ungurilor, după cucerirea cetăţii Biharea.

Încendiată în 1944

„Clădirea Primăriei Oradea este monument istoric de categoria A, de interes naţional”, spune Doina Lucaci, şefa Biroului Marketing Cultural şi Promovarea Imaginii Patrimoniului din cadrul Primăriei Oradea. Reprezentativă pentru stilul eclectic, construcţia are faţada principală ca cea mai ornamentată porţiune, unde registrul este unul neorenascentist. „Clădirea este prevăzută în partea dinspre Crişul Repede cu un turn cu ceas înalt de 50 m”, notează Peter I. Zoltan în „Nagyvarad muemlek epuletei” („Clădirile istorice ale Oradei”).
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în 13 octombrie 1944, a fost incendiat etajul doi şi acoperişul primăriei. Clădirea a fost reconstruită, dar turnuleţele de deasupra rezalitului central nu au fost refăcute. Primăria a fost reabilitată pe exterior între anii 1998-2000, ocazie cu care statuetele din piatră de nisip au fost înlocuite. La sărbătorirea unui secol de la construcţia clădirii, s-a reabilitat parţial şi interiorul acesteia, shimbându-se reţeaua de electricitate.