Primă şi pedeapsă

mai toate instituţiile, aceste prime sar de 11 milioane de lei vechi. La Cotroceni, prima medie de vacanţă e de aproape 16 milioane, în parlament e între 12 şi 14 milioane, iar Consiliul

mai toate instituţiile, aceste prime sar de 11 milioane de lei vechi. La Cotroceni, prima medie de vacanţă e de aproape 16 milioane, în parlament e între 12 şi 14 milioane, iar Consiliul Concurenţei nu are concurenţă. Aici, cei 301 funcţionari înhaţă o primă medie de 54 de milioane. Probabil situaţia privind primele de vacanţă incluse în bugetul pe anul viitor îl face pe preşedintele Băsescu să hăhăie şi să-şi spună: Yes!!! Se trăieşte bine! Din păcate, nu prea e motiv de satisfacţie.
În această ţară, salarizarea e pentru unii mumă, pentru alţii, ciumă. Este foarte bine că se respectă Statutul funcţionarului public, după ce ani la rând a fost călcat în picioare. Este foarte bine că li se dau bugetarilor prime de vacanţă, care în companiile private sunt un lucru cât se poate de firesc. Este însă inadmisibil ca în dreptul celor 339.688 de posturi din învăţământ să se scrie "zero beneficiari" de prime de vacanţă. La această discriminare s-a ajuns pentru că fiecare "specie" de bugetar e plătită după o lege proprie. Atât ciocoii aroganţi ai PSD-ului, cât şi bezmeticii portocalii n-au fost în stare să facă o lege unitară a salarizării bugetarilor în care să fie trecute toate drepturile băneşti ierarhizate în funcţie de specificul muncii fiecărei categorii socio-profesionale.
Sefii dozaţi cu acritură de la Ministerul de Finanţe se spală pe mâini şi zic că profesorii nu au dreptul la prime de vacanţă deoarece acestea nu sunt prevăzute în Statutul personalului didactic. Au o scuză în actuala bulibăşeală legislativă, dar oare guvernanţii ştiu că în Statutul personalului didactic, în loc de prime de vacanţă, sunt prevăzute o grămadă de drepturi de care majoritatea dascălilor n-a beneficiat niciodată? Nu se decontează cheltuielile de transport ale navetiştilor, aşa cum prevede legea, nu se fac reduceri la călătoriile pe mijloacele de transport feroviare şi pe liniile de transport local, nu este asigurată asistenţa medicală şi psihologică gratuită, nu s-a dat nici hectarul de pământ cadrelor didactice stabilite în mediul rural, şi nici credite pentru locuinţe. Nu e de mirare că s-a ajuns la această batjocură, dacă însuşi ministrul educaţiei îi şuntează pe profesori. Pedistul Mihail Hărdău e primul ministru al educaţiei care se declară în parlament împotriva drepturilor salariale pentru dascăli. Mâine se împlineşte un an de când fostul şef de cămine studenţeşti s-a instalat pe scaunul lui Spiru Haret. Domnul Hărdău nu s-a remarcat cu nimic în afară de examene bulversate, de diversiuni securiste şi de semnături puse pe hârtii cu care s-a făcut trafic de influenţă în şcoli pentru salvarea de la repetenţie a unor odrasle guvernamentale. În ministrul Hărdău, peste 60 la sută din români au puţină sau foarte puţină încredere. Spre deosebire de ministru, în profesori au multă şi foarte multă încredere trei sferturi din români. şi asta cu toate că, în ultima vreme, se vorbeşte de profesori şpăgari, de profesori care îi bagă pe copii în mafia meditaţiilor, de cadre didactice care chiulesc sau care fuşeresc materia, de dascăli necalificaţi. Aceste fenomene care, din fericire, nu s-au generalizat, sunt o realitate tristă a şcolii româneşti şi au drept cauză principală pedepsele salariale aplicate an de an cadrelor didactice. Aceste pedepse se răsfrâng şi asupra copiilor. Mai bine de un sfert din elevii de-a IV-a au probleme cu cititul şi cu socotitul! Jumătate din şcolarii de la sate pică testele naţionale!